Ca-n viață, ca-n filme

După o vârstă orice relație are potențial… pe termen nelimitat

Partea mișto când ești mic e că nu prea te interesează dacă rămâi cu omul ăla sau nu. Sau te interesează dar nu planează îndoiala deasupra capului tău. După 27 de ani relațiile încep să fie din alea foarte serioase. Adică la mine așa s-a întâmplat, chiar dacă am avut relații lungi. Bine, în capul meu de femeie idealistă, aveam senzația că rămân cu fiecare-n parte, mi-am imaginat nunta și cum o să îmbătrânim, eu frumoasă, el îndrăgostit de mine până murim amândoi. Deodată. De mana.

evergreen blog irule

Mă gândeam că acum când mă uit la oamenii care mă invită să facem una-alta mă uit direct în adnu’ lui. Bine, nu fix acolo, dar așa să văd ce comportament are, ce fel de corp, ce apucături, pofte are, e miop, face chelie sau nu, cum va arăta copilul nostru? Ar fi fain să existe o aplicație și să afli cum va arăta peste 25 de ani. Și dacă o să fie alcoolic sau curvar.

Mi-a zis un băiat să ieșim să bem un cico, el cam tot de vârsta mea, drăgălaș, cu mintea-n creierii capului ușor afumat. Și m-am trezit spunându-mi că eu nu vreau să fac un copil cu omul ăsta că are gene de om gras. Nu vreau ca fie-mea să aibă probleme cu ce mănâncă să mă înjure că sunt eu de căcat și am ales după pofta mea… Mă invitase la suc și eu deja decisesem că nu vreau copil, că eu în mintea mea sunt nebună și nu mă îndoiesc de asta. Și nu am mai ieșit că am zis că n-are sens că e prea mare bătaia de cap.

Eu nu prea înțeleg cuplurile alea de 23 de ani care-s împreună de 8 ani. Doamne Sfinte… Adică mi se pare mișto pe deoparte și nasol pe de alta. Eu până la 18 ani am avut prieteni noi în fiecare săptămână. Cu unii nici nu apucam să mă pup sau să mă țin de mână. Am și iubit cumplit pe unul din liceu până târziu în vârstă, dar nu cred că asta era lucrul care mă oprea să mă liniștesc cu un om. Mi-am găsit unul, dar numai liniștită n-am fost. Și am mai avut câteva relații lungi de atunci pe care nu le regret, dar mă întreb uneori cum ar fi fost să nu fi fost și să fi zburdat ca un fluturaș liber pe câmpii.

Acum fluturele e obosit și bătrior și nu mai are chef să o agațe tâmpiți pe net sau să iasă la cine știe ce cafele cu niște dărâmați. Fluturele s-a apucat de gătit și crescut flori în ghiveci și e foarte fericit.

Mă rog, alta era discuția. Am divagat iar la subiectul meu favorit, mine. Ideea era că după o vârstă nu te mai combini așa de în dorul lelii, ci iei aceste decizii bazate pe mai mult decât un impuls la nivelul fizic. După o vârstă vezi ce potențial are să rămână definitiv sau definitiv până la divorț. Cauți în omul ăla nu numai disponibilitate de sex și ieșit în cluburi, ci și ținut în brațe și discutat despre nuntă. După o vârstă cântărești altfel calitățile celuilalt, dar mai ales defectele și rareori îți mai permiți s-o arzi în relații de trei săptămâni și să faci mișto apoi.

Nu înțeleg nici cuplurile de 23 de ani care vor să se căsătorească și să facă un copil. Că nu pot eu să pricep de unde vine dorința asta de așezare lângă un om. Adică ai 23 de ani, n-ai trăit nici 15% din ce ai putea trăi și tu vrei deja o responsabilitate ca un copil și o casă?

Și nu mai înțeleg cuplurile care formează inimi din brațe în poze. Sau care se îmbracă la fel. Dubios.

Nici ca mine nu e bine. Că toți cu nădragi și toți mi-s dragi cum spune maman, dar niciunul nu e potrivit cu ce vreau eu în viață și cică să mai las din standarde că altfel n-o să găsesc nici la paștele cailor. Meow.

Treaba asta mi se pare o evoluție firească a unui creier de femeie sau al creierului meu de femeie, dar pune și o anume presiune pe tine și pe celălalt.  Plus că devenim comozi. Adică eu sunt cel mai comod om din univers și mă simt foarte bine așa. Și mai devenim și leneși, deci mi-e lene să merg acasă la un băiat să ne uităm la film.

De aceea am realizat că îmi place destul compania mea de nu fug spre alta. Pfuah!
Campania de strâns like-uri continuă. Vreau să strâng 1000 de like-uri pe pagina de facebook.

Această însemnare nu e un pamflet, e viața mea.
E scrisă în timpul cafelei de dimineață și s-ar putea să fie incoerentă.

Ideea principală e cu odată cu vârsta vin și schimbările. Și nu sunt neapărat nasoale, sunt chiar mișto unele. Altele intervin la nivel de ego. Și tot așa.

 

Foto

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Aurelian
    23 September, 2013 at 9:22 am

    Irule,
    Nici eu nu-i înțeleg cuplurile de 23 care-s împreună de 8 și parcă aș îndrăzni să mârâi și la ăia care vor la de 23 și copil și nuntă. Da’ viața m-a-nvățat să-i las în pace, să nu le-ncurc sentimentu’, să… îmi văd de-ale mele; îi bârfesc și-i arăt cu degetu’, dar niciodată nu le dau sfaturi în mod direct.
    …că-n urmă cu x ani mă enervam cunoscând pe cineva care-mi devenea atât de drag încât ajungeam să mă-nfurii și să mă-ntreb „De ce umblă de-atâta timp cu bou’ ăla și de ce nu-i sparge nasu’ când…?”
    […]
    În fine… îți răspund din fața unei cafele care s-a răcit, deci și eu… probabil incoerent.

    • Reply
      Evergreen
      23 September, 2013 at 10:47 am

      Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda :)

  • Reply
    INTJ
    21 September, 2013 at 10:14 am

    hm … “si cainele s-a obisnuiest cu lantul” … dupa un timp … si daca ar putea vorbi/scrie, ar enumera (plin de convingere si zel) avantajele vietii in lant. anyway: cu cat amani mai mult, cu atat e mai greu.

    ps: “lantul” (de mai sus) nu e relatia ci singuratatea

  • Reply
    Eduard
    21 September, 2013 at 9:23 am

    Am invatat si eu pe pielea mea ca relatiile la o varsta relativ mica nu tin, am fost cu o fata de cand aveam 15 ani pana la 17 si am aflat ca ma insela dupa atata timp, de atunci am zis ca mi-a ajuns.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.