Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

e ca şi cum

Ai afla că dansezi pentru ultima oară sau că suferi de boala aceea teribilă care te ţine departe de razele soarelui.

E ca şi cum ai primi un blestem să nu mai vezi niciodată marea. Să n-o mai simţi, să n-o mai bei cu sete în verile caniculare.

E ca şi cum ai aflat că ai cancer în ultima fază şi că mai ai 3 zile de trăit… şi tu nu crezi în miracole. Şi în 3 zile pierzi tot, absolut tot ce-ai construit cu mîinile goale şi sudoarea voinţei, cu amintiri clădite pe speranţe, cu lacrimi de bucurie.

Nu am mîinile legate. Aş putea face atîtea s-o iau de la capăt, să beau din cupa împăcării, să dănţui cu zîmbetul imens. Nu e ca şi cum nu aş putea să ies din labirint cînd cunosc atît de bine cotloanele. Nu e ca şi cum sunt depresivă şi-mi place şi mă zvîrcolesc satisfăcută în propria-mi victimizare. Nu e ca şi cum nu mai văd marea niciodată.

E doar o greutate care apasă şi doare. Nu bănuiam să am insomnii. Nu bănuiam să mă doară organul iubirii aşa… constant, de două zile. Nu bănuiam să visez deja lipsa ta. Era un derdeluş pe care mă dădeam singură tîrîndu-mă pe fund. Era alb. Şi albastru. Şi gri.

E ca şi cum m-am înecat cu un sîmbure de măr şi-a rămas acolo în gît, într-o jenantă rană.

Nu există comparaţii şi nici cuvinte sau taste care să spună ce e. Nici eu nu ştiu bine. Niciodată nu am ştiut. M-am prefăcut că ştiu, dar habar nu aveam. E ciudat să nu mă cunosc, să nu ating o linie de plutire, să nu pot să-mi stăpînesc emoţiile.

Astea-s zilele cînd plîng din orice. Aşa-i ianuarie. Greu şi apăsător.

You Might Also Like

12 Comments

  • Reply
    Ce-am citit şi mi-a plăcut | R.
    11 February, 2010 at 5:32 pm

    […] Evergreen – E ca şi cum […]

  • Reply
    lumea-in-dungi
    15 January, 2010 at 12:10 pm

    pisicuuuutu >:D<
    multe iubiri mor din cancer.. degradandu-se atat de tare incat sfarsesc. Poate n-a fost sa fie:) poate ce-i al tau o sa-l cunosti in alta zi. poate duminica:0

  • Reply
    Raluca
    14 January, 2010 at 8:59 pm

    te “cunosc” de foarte putin timp, dar ti-am citit insemnarile fila cu fila. pe unele dintre ele, destul de multe, de mai multe ori pentru ca sunt pur si simplu superbe.
    felul in care le-ai scris, ceea ce ai scris, mesajul pe care l-am receptionat eu, ca si cititor, ma fac sa cred ca faci parte din acea categorie de oameni cu totul altfel. esti o combinatie de naturalete, putere, ironie, finete si sarcasm pe care nu am intalnit-o la prea multa lume. acelasi post m-a trecut prin tot felul de stari, am ras si m-am intristat citindu-te. unele dintre ele m-au uimit prin sinceritatea lor si mai ales prin sinceritatea fata de tine insati, pe care din pacate nu toti o avem. adica na, ne mintim cu gratie :)
    cand am ajuns “la zi” mi-am spus ca TREBUIE neaparat sa scrii acea carte pe care eu TREBUIE sa o cumpar si o sa citesc. si sa o asez cu mandrie in biblioteca alaturi de scriitorii mei dragi.
    nimic dar absolut nimic din ceea ce am gasit aici nu m-a facut sa cred ca nu poti sa treci peste orice ti s-ar intampla vreodata. cu eleganta si gratie, asa cum ai facut-o si pana acum. si cu o unda de ironie, bineinteles :)

  • Reply
    Dacă eram… « Noaptea iguanei
    14 January, 2010 at 7:13 pm

    […] O leapşă muncită, de data asta. Via Adc: Dacă eram o lună, aş fi fost… ianuarie – e ca şi cum Dacă eram o zi a săptămânii eram cu siguranţă… sâmbătă – hai să ne mai cultivăm […]

  • Reply
    evergreenstory
    14 January, 2010 at 6:53 pm

    Multumesc pentru tot!

  • Reply
    adamutza
    14 January, 2010 at 3:44 pm

    Ma rog sa-ti fie bine!
    Keep writing!!! Ies cele mai reusite pagini cand ne incearca stari negre, gri…

    O imbratisare mareee, Alina

  • Reply
    ilinca
    14 January, 2010 at 12:28 pm

    acum 10 luni inima mea a stat odata cu lumea mea perfecta: am pierdut omul pe care il iubeam, am pierdut toti prietenii cu care doream sa pasesc in viata. Cand am fost la pamant, ei, oamenii mei iubiti, mi-au mai tras o palma si inca una si inca una. Si dupa luni pe care le-am simtit ca fiind ani, cu zile si nopti in care poate am numarat secunde, m-am ridicat. Si m-am ridicat singura, de data asta inconjurata de straini. Timp de 10 luni am invatat ca se poate. Iti doresc din inima sa te ridici. Iti doresc din inima sa te apreciezi, sa iti dai seama ca esti printre oamenii speciali. Sa realizezi ca acei oameni sunt niste “mici”. Nu-i subaprecia, gandeste-te la ei ca la niste pitici care in aceasta dezamagire te-au facut sa scapi de ei. La mine au trecut 12, 9 sau 5 ani de prietenie falsa, de lasitate; am pierdut acesti ani din viata mea. Acum, cand trag linie sunt in pierdere pe o parte, dar victorioasa pe alta: am ramas cu mine! Cu mine, persoana care are un caracter si un suflet. Si, paradoxal sau nu, oamenii astia, in minusul lor, m-au facut pe mine sa cresc, sa ma apreciez si sa nu-mi fie rusine cu nimic din caracterul meu, din principiile mele si din valorile in care cred. “Timpul ti le vindeca pe toate”, este vorba care acum iti pare ca nu conteaza, insa in timp totul se niveleaza. Dupa despartire,am crezut luni si luni ca nu mai insemn nimic pt nimeni, era ca si cum ma imbolnavisem si pierdusem speranta de recuperare. Acesti oameni intr-o zi isi vor aminti de tine. Si in ziua in care isi vor aminti de tine, o sa isi dea seama poate ca au pierdut un diamant, fiind preocupati sa adune pietre. Lasa-i sa-si adune pietrele. Nu-i astepta sa se intoarca; in drumul lor de intoarcere, cararea ta va fii de negasit. Vor fii altii care iti vor inveseli noptile, zilele, tristetile. Tu nu renunta la tine. Ajuta-te sa cresti la loc! Am vrut sa iti spun in acest coment si cate ceva despre prietenii de care ai mai vb si tu. Cat despre despartire, chiar daca nimeni nu poate stii ce durere mocneste in tine, ajuta-te sa mergi inainte. Analizeaza tot ce e de analizat, vorbeste tot ce este de spus si nu lasa iubirea sa treaca pe langa tine. Lupta daca mai ai pt ce si demonstreaza daca ai de demonstrat.

  • Reply
    Rodica
    14 January, 2010 at 12:21 pm

    Ianuarie e luna de”dupa”orice….dupa bucurii,dupa lumina de sarbatoare,dupa ziua darurilor,dupa….;asa ca mai raman oboseala,lumina difuza,ziua incerta si in crestere,si sufletul asteptand primavara….
    Sa vezi ce bine te vei simti cand ziua va avea mai multa lumina…

  • Reply
    Vania
    14 January, 2010 at 11:23 am

    Cei născuţi în Ianuarie au altă percepţie…

  • Reply
    Laura
    14 January, 2010 at 10:56 am

    Relax! Stay strong! Smile! Move on! You’re the Star! Cheers:)

  • Reply
    Elza
    14 January, 2010 at 9:29 am

    da ce ai patit… totusi?

  • Reply
    CornelT
    14 January, 2010 at 7:03 am

    uita si traieste…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.