Evident ca sunt curioasa ce s-a intamplat, evident ca-mi vine sa iti trimit un mail sa te iscodesc si sa aflu ce-i cu tine. Dar mai bine nu, mai bine iti respect durerea si te las sa plangi in cuvinte pentru ca asta te salveaza. Asta si ceea ce a scris timisoreanca in citatul ala superb. Plangi…
Uite ce am citit recent intr-o carte, si am pus si la mine pe blog. Cred ca te ajuta… “Când evenimentul se reduce la durerea pe care o provoacă, nicio consolare nu consolează. Niciun drog, niciun alcool, tutun, somnifer sau cafea, nicio chimie nu-ţi poate fi de ajutor. Sufletul trebuie să accepte suferinţa, s-o îndure privind-o în faţă, să-i ofere timpul, abisul, disperarea lui. Trebuie s-o atragă în afara trupului. Trebuie s-o hrănească cu altceva decât cu sine. Trebuie s-o ispitească, să-i arunce o momeală, să-i sacrifice un obiect ca şi cum i-ar jertfi o fiinţă.” Si eu sunt intr-o pasa proasta, foarte proasta, nu sunt poate potrivita sa dau sfaturi, ca nici eu nu le urmez, dar cine stie, poate le vei urma tu! Capul sus :)
eu tocmai am invatat ca se poate si fara doliu. strangi frumos in suflet clipele care au fost bune, le legi cu fundite si le pui la sigur, ca sa le privesti din cand in cand cu drag in momente de liniste. si mergi mai departe. altfel e prea greu…
9 Comments
evergreenstory
16 January, 2010 at 5:21 pmva multumesc…
Tomata cu scufita
16 January, 2010 at 4:51 pmEvident ca sunt curioasa ce s-a intamplat, evident ca-mi vine sa iti trimit un mail sa te iscodesc si sa aflu ce-i cu tine. Dar mai bine nu, mai bine iti respect durerea si te las sa plangi in cuvinte pentru ca asta te salveaza. Asta si ceea ce a scris timisoreanca in citatul ala superb. Plangi…
Maria
14 January, 2010 at 9:14 amDoliul is a must, sometimes. Altfel n-ai cum…
timisoreanca
13 January, 2010 at 9:03 pmUite ce am citit recent intr-o carte, si am pus si la mine pe blog. Cred ca te ajuta… “Când evenimentul se reduce la durerea pe care o provoacă, nicio consolare nu consolează. Niciun drog, niciun alcool, tutun, somnifer sau cafea, nicio chimie nu-ţi poate fi de ajutor. Sufletul trebuie să accepte suferinţa, s-o îndure privind-o în faţă, să-i ofere timpul, abisul, disperarea lui. Trebuie s-o atragă în afara trupului. Trebuie s-o hrănească cu altceva decât cu sine. Trebuie s-o ispitească, să-i arunce o momeală, să-i sacrifice un obiect ca şi cum i-ar jertfi o fiinţă.” Si eu sunt intr-o pasa proasta, foarte proasta, nu sunt poate potrivita sa dau sfaturi, ca nici eu nu le urmez, dar cine stie, poate le vei urma tu! Capul sus :)
Rodica
13 January, 2010 at 6:59 pmTimpul nu lasa rani vizibile….
lollitta
13 January, 2010 at 5:57 pmeu tocmai am invatat ca se poate si fara doliu. strangi frumos in suflet clipele care au fost bune, le legi cu fundite si le pui la sigur, ca sa le privesti din cand in cand cu drag in momente de liniste. si mergi mai departe. altfel e prea greu…
pinguinulfurios
13 January, 2010 at 1:39 pmDespartire, doliu, negare, constientizare, depresie, furie, angoasa, insomnii, durere … dar si cautare de putere interioara.
In alta oridine de idei, ai o leapsa la mine pe blog. Sper sa ai chef….
evergreen
13 January, 2010 at 1:03 pm…
Ruxandra
13 January, 2010 at 12:46 pmdespartire? nu-nteleg…