Confesiuni

E un nimic

Ajungi acasă după o zi plină. Alergi de colo-colo mereu vorbind la telefon sau verificând un facebook, un sms. Vorbești zilnic cu mulți oameni, te împarți în zeci de locuri și cauți să te prezinți cu totul în fiecare moment. Ajungi acasă și tragi perdeaua. E haos în camera ta. E haos în tine.

Te așezi pe balcon și te uiți la lumea din ce în ce mai tăcută. Răsună în tine o melodie care pare un lait motiv al sinelui tău. Apare liniștea aia care cuprinde o imensă tristețe. E a ta, o ai mereu la purtător, o mai ascunzi în spatele poveștilor, glumelor sau berilor ciocnite. Cu fiecare clipit mai curge o bucată din tine. Și se răsfrânge asupra lumii tăcute. Te dai în fiecare zi cu gândul că cineva te va primi. Dar nimeni nu e dispus să-și deschidă porțile.

Tragi cu sete dintr-o țigară de care te-ai lăsat la un moment dat. Și sorbi dintr-un pahar pe care l-ai abandonat cu o seară-n urmă. Și realizeză că oricâte te-ai zbate, oricât ai alege altfel tot aici ajung.

În același punct.

 

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    anonim
    23 August, 2014 at 2:04 am

    Initial am vrut sa scriu un coment extem de complex , si bolnav, dar l-am sters din greseala. Era o intrega panorama a inmii mele celei arse in focul unui demon infiorator. Am sters din greseala totul fara sa salvez.
    Imi este greu sa rescriu in asa detaliu crunt(ca mai inainte) , din nou de la capat. Ideea este in felul urmator : te-as primi eu cu drag in viata mea daca:
    1. as stii ca esti fata , nu altceva , esti vie (daca se poate vesnic) si mai exact fata aceea tanara si frumoasa, minunata pe care o iubesc eu si careia i-am imprumutat o data de mult un zambet unic pe care au uitat sa mi-l de-a inpaoi , dar pe care ti l-as lasa tie definitiv , pt ca pe fata mea nu se observa… si nici nu da bine.
    2. ai putea sa ma ma accepti/ierti asa cum sunt eu acum: un mormant plin de viermi, si un cadavru stricat , al unei femei care afost candva singura si cea mai frumoasa dintre toate , cea de dinainte de ne putea imagina . Si de a carei imagine/prezenta nu ma mai pot desparti niciodata. Si nici nu vreau sa fac lucrul asta fara tine vreodata.

    Daca nu este posibil sau nu doresti aceest lucru , eu te inteleg si oricum te iubesc, si iti respect alegerea. Dar te rog sa ma ierti ca am nevoie sa adorm (iarasi) langa cadavrul meu. Pentru totdeuna. Adica pana data viitoare. (?)

    • Reply
      Evergreen
      24 August, 2014 at 8:08 pm

      S-ar putea ca din dorinta de a te pansa sa pic in plasa demonilor tai. Am scapat de complexul salvatorului si nici nu mai caut bolnavi. Am obosit. Nu inteleg prea bine mesajul tau, poate sunt intr-un moment in care nu rezonez sau mintea mea nu e pliabila pe a ta… nu pot sa inlocuiesc nicio himera :)

      • Reply
        anonim
        24 August, 2014 at 11:11 pm

        As vrea sa te cred… Asa sa fie, cum zici tu. Probabil ca asa este. Si este bine atunci. :) Eu unul nu am scapat de nimic niciodata. Pentru ca sunt si am fost dintoteauna LIBER. Iar demonii ma respecta si ma iubesc…. la fel ca si ingerii …

        Nu te lasa prinsa in capcana cuvintelor…

        Inca ceva, daca vrei sa nu te atace nici un demon , trebuie sa fii constienta de puterile tale. Daca demonii te impresureaza, cheam-o pe “Mama” ta(mea). Te va apara oricand de orice demon. Nimic nu o poate invinge pe EA. Si este mereu cu tine. Ca isi iubeste ficele(mai apoi fiii) mai presus de orice.

        Si inca ceva … Ceea ce-am spus nu era atat din minte cat din inima. Inima… Chiar si aruncata in foc, nu moare …. Si este bine…
        Oriucm, pote ne jucam cu cuvinte(eu mai ales – iarta-ma ) si cu intelesuri ciudate/profunde(?) in spatele unei pagini web. Practic nu ne cunostem in fata , poate nici nu e nevoie. Dar vreau sa stii ca ma bucur ca pot vorbi cu tine.

        Si sa stii ca punctul ala zero in care te opresti mereu detine in el o cheie extraordinara catre tot/nimic. Dar nu pot sa-ti explic si nu stiu mai departe. Este bine ca nu pot/stiu. Nu stiu daca este bine sa paraseti acest punct , Tu decizi, dar trebuie sa fii pregatita….

        Si inca ceva . Himera poate ca esti chair tu … Dar esti fascinanta, din ceea ce ai scris de atia ani pe acest blog … Si ai avut curaj …

        Este mult de discurtat. Poate ar trebui sa te cunosc fata in fata . Poate ca necunoastem deja de mult timp. Asa sa fie ? Ha ha. Cum am putea sa ne dam seama ?

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.