Entuziasm iernatic

Cafeaua (a treia pe ziua de azi) s-a răcit în cană. Zăpada curge și troleele ne stropesc chiar dacă ne ascundem pe după mașinile parcate prost pe trotuar. Telefoanele se fură și se cumpără în continuare. Traficul e îngrozitor (am mers 30 de minute aseară prin zăpadă și autobuze nexam). Filmele se fac. Vacanța bate la ușă. Vinul se fierbe. Postul se termină. Party-urile mă țin în viață. Iar eu mă simt liberă!

Sunt un om liniștit. Cu asta vine și fericirea. Gustul libertății îmi pișcă limba. Îmi place!

Mi-e dor de oamenii mei! Și s-au stins toate. Consumate în atâtea nopți de bere și nesomn. Mi-e dor de ei și o să le-o spun fiecăruia în parte. M-am curățat de furii și demoni și cu fața cea nouă pot începe să clădesc. Sper să mai existe o bază…

Ascult ce-mi spun ceilalți despre mine. Le decantez. Unele-s adevărate, altele sunt doar presupuneri. Teoriile neaplicate nu-s eficiente. Le trec prin mine și iau ce mă reprezintă și ceea ce nu contravine principiilor mele, alea care mai sunt. E bine că am ajuns la maturitatea la care să ascult și la răbdarea să le așez în puzzle. E bine că simt în sânge cum devin.

Sper să nu mă mai întoarcă nimic pentru că (cu toată sinceritatea) nu-s un om foarte stabil. Abia am început să prind curaj și echilibru pe firul meu de ață. Un vânt mai puternic sau o îmbrâncitură mă pot debusola din nou.

Scriu pentru mine și pentru sufletul meu. Îmi face plăcere… și voi mă faceți să zâmbesc.

Sunt veselă de câteva zile. Râd fără oprire. Am revenit la forma aia când spun tâmpenii și oamenii leșină de râs, când am o groază de energie și instig oamenii la distracție, când iubesc necondiționat și când trecutul nu mă apasă. Sunt în locul în care oamenii sunt frumoși așa cum sunt, fără să vreau să-i schimb sau să-i sufoc cu mine, tot ce vreau este să le dau căldură, pentru că am de unde.

Unde ești? Sunt aici, înapoi! Și mi-e bine!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mbhmSgsgrJ0]

HugsLovePeace
>.<