Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

E trist

Am sa ma sting incet, am sa mor plina de viata.

Nu mai pot. Nu pot nici sa strig, nici sa tac, nici sa lovesc. Nu pot sa uit, sa plang, sa rad. Am ramas fara sclipirea din ochi, am ramas fara zambet in coltul gurii, am ramas goala, fara expresie, fara clipire, paralizata in moment, in clipa unde calc desculta prin spini.

Ma dor oasele, mainile, ma doare in mine. Ma dor venele, sangele circula prea repede.
Acum imi doresc sa treaca timpul repede… mi-e teana sa nu se napusteasca din nou asupra mea.
Am sa ma omor. E mai bine asa! Oricum sunt prea putini celor carora le pasa, oricum intervine uitarea… “aveam si eu candva…”
Vreau liniste. Doar atat! Vreau sa stau in pat si sa ascult linistea, tacerea lor, sa savurez momentul lipsei fricii, sa zbor acolo unde nimeni nu ma poate atinge.
Nu mai am putere sa fac nici macar un pas. Nu am cui sa-i spun, nu are cine sa-mi traga spinii din talpi. Nu-i pot obliga sa fie acolo. Timpul trece atat de greu… nu stiu ce astept, capul mi-e greu, imi curg sentimentele, imi atarna durerea in frunte, ma dor sunetele.
                                                                                                                tresar…

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    evergreen
    18 January, 2006 at 3:20 am

    macar de ar fi atat de usor … am sa mai astept … :) va multumesc pt sprijin …

  • Reply
    thaz
    18 January, 2006 at 1:45 am

    Si eu te iubesc…

  • Reply
    dan
    17 January, 2006 at 11:46 am

    Uite, mie imi pasa. Sa stii ca multora le pasa.
    Poti s-o faci oricand. Dar nu te grabi. Asteapta. Viata iti poate oferi multe clipe in care sa mai poti rade de ea. Conteaza rasul acesta – e un fel de a o fi invins.
    Asteapta, da? Nu te grabi, nu e nici o graba…

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.