Eu când vreau să fluier, beau!

cică vineri facem clubbing.

eram la metrou și-mi treceau texte prin fața ochilor. direct din creier. nu am notat nimic, deși au ieșit pe val câteva idei pertinente. după care am băut și am uitat tot.

mănânc fără oprire. era o frază amuzantă legată de asta, dar jur pe verde că-s blank.

binele meu nu înseamnă neapărat binele tău.

parastas de șapte ani *mă vait aci. adică blogul ăsta e vechi și prăfuit, dar mă bucur intens de existența sa.

dacă voi ieșiți mascați să vă distrați în club, eu voi dormi. mâine la cinci când vă îndreptați terci spre casă, mă voi trezi. și tot așa.

lumea e lumea și nu-mi pasă de ea! deci vin alb pentru zile negre.

sunt un om fericit. aiurea cu totul.

cânt în creierii capului muzici necompuse.

nu mă vrei. nici tu. mă îndrept mereu spre oamenii care mă resping. al dracului destin! nu? dar de data asta n-a devenit o dramă. nu mă vrei, deși sunt absolut fascinantă. mergem mai departe pe sistemul celălalt. și ne prefacem că în ultimul an n-a existat chimia. dar nu mă chinui să descopăr motivul. nu e vina mea. am zis!

urlă-n capul acesta că vin sărbătorile. păi să vină!

în rest. mănânc fără oprire cu gândul că voi merge cândva la sală. nu-mi pasă de nimic, mă las să plutesc aiurea-n văzduh.

aceste cuvinte ar fi trebuit să fie funny. dar n-au ieșit. că încă mă abțin să fluier a pagubă, așa că beau. în capul meu lumile-s divine. doar că în capul meu e acces limitat.

a venit noaptea.