Eu cu mine

Exeptand durerea fizica suferita azi si cele cateva minute de criza simt ca sunt fericita, indragostita. Poate incept sa ma regasesc acum in miez de toamna. Ne schimbam, trecutul se
sterge incet si noi devenim altcineva odata cu dobandirea de noi idei, aspiratii, informatii. Ne cream alte identitati, dar in esenta ramanem aceeasi.

In esenta raman aceeasi fiinta indragostita de soarele puternic si de zilele toride ale verii, dar si toamna are rolul ei in mine, meditarea profunda asupra sufletului pierdut intre drumul spiritualitatii si cel material. Stiu ca nu sunt singura care toamna imbratiseaza nostalgia, pana si aerul inspirat ma transforma intr-o melancolica si o romantica incurabila, culorile calde, dar moarte imi dau sentimentul de liniste, dar si de regret pentru ceea ce moare.