Nu scriu când sunt veselă, că nu am ce să scriu. Așa că scriu când sunt tristă sau mă răsfăț că-s tristă sau nu știu. Eu azi am avut o zi bună, apoi a devenit tristă și apoi m-am posomorât de tot. Nu știu despre tine. Port dialoguri în fiecare zi, cu fiecare om care nu există-n viața mea. Și mă cert și îl cert și degeaba că sunt incapabilă să deschid gura.
Văd filme și-mi plac și mă deprim că eu n-o să fac niciodată așa. Și că mă simt a nimănui. Că nu am un rost al meu, undeva. Ceva fix. Și că nu mai am nici entuziasmul și nici forța să strâng oameni, să le dau vibe bun să facem. Aseară a nins, după cum bine ați văzut pe net și la știri (e decembrie, e normal să ningă și da, se mai blochează străzile, asta este) și era frumos. Și eu m-am bucurat cu limba pe afară, ca să fiu sigură că nu e țeapă și apoi m-am întristat că ningea mișto și era așa ca-n povești. Deh, ușor a drama queen.
Nu dorm.
Sunt între extreme. Între fix și nimic. Și acum vreau să am o familie și să fie bine și frumos, apoi vreau să zbor în lume, să merg în expediții, să sar cu parașuta… să fac chestii extreme, fără nicio legătură solidă cu vreun om. Acum vreau iubire și relație și dragoste, acum țopăi de fericire că-s singură și că e bine. Eu nu știu unde mă situez, la poarta spitalului opt plus unu, probabil.
Să le îmbin nu pot, mă cunosc.
Nu dorm. Mă zvârcolesc. Mă dor oasele.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=fpZh6anqnLU[/youtube]
Nu știu în ce să mai cred. Dacă aș putea acum, aș pleca până în capătul lumii. Și aș rămâne acolo o vreme, departe de tot ce ține de societate și valori și etichete puse de alții. Departe de vești, de chipuri. Aș sta lipsită de orice sens, suspendată-n nimic. Să văd cum e să fie gol peste tot.
Mă uit pe geam în cimitirul din spatele blocului și-mi imaginez o cabană. În zăpadă. Cu lumini care pâlpâie. Și acolo mă așteaptă tata. A fiert vin. A spart nuci. Cântă Eva Kiss și el fredonează că scrie în stele… E tatăl meu frumos și bun și mă așteaptă. Mă ia în brațe și mă pupă zgomotos. Și atunci toate probleme-mi dispar. Și toate gândurile-mi dispar. Și ninge peste trecutul meu și viitorul nu strigă la mine.
E cald în cabana tatălui meu. Și noi doi ciocnim vin fiert. Și mâncăm nuci. Și îi povestesc despre cât de copil mă simt, despre cât de rătăcită sunt uneori și despre cât de mult mi-aș dori să mă strângă cineva în brațe și să-mi spună că o să fie bine. Și eu să cred.
Dar tata nu e. Cabana nu e.
E iarnă peste noi. Mi-e dor de tine!
Foto: Adelina Câmpean
5 Comments
Evergreen
11 December, 2012 at 10:30 pmau, frumos!
gzone
11 December, 2012 at 1:17 pmnu s-a integrat video mai sus, asa cum am vrut … :(
era de aici
http://www.youtube.com/watch?v=PoHVj3tfyy4
gzone
11 December, 2012 at 1:16 pmeh, o placere prea personala. i’m sorry for this
gzone
11 December, 2012 at 12:05 pm“ce vrei, marul sau portocala?” eu, ce vreau? pe amandoua!
in copilarie ti se da privilegiul sa fii egoist. mult mai tarziu inveti ca trebuie sa alegi si ca nu le poti avea pe toate deodata. cei care isi extind egoismul la toata “familia” din care fac parte, acei putini care se incapataneaza sa traiasca in mai multe feluri bogatia vietii, cei care isi sacrifica autismul atat de comod majoritatii oamenilor, aceia ajung si mai departe, pot avea cateodata un mar si altadata cate o portocala, dar ce bucurie sa stranga in memorie, rând pe rând, toate cate le-au visat sa le aiba deodata in copilarie
julieinaugust
11 December, 2012 at 1:25 amIti vei gasi si rostul si raspunsul si iubirea te va gasi, iti promit.Iar eu ma tin de promisiuni.Uneori credem in promisiunile altora si ne simtim tradati cand nu si le implinesc..nu-i nimic…este lectia lor..iar a noastra sa traim acum,nu avem nevoie de promisiuni ci sa ne bucuram de ce avem…si sa avem siguranta ca suntem iubiti si ca momentul urmator ne va purta fix unde avem nevoie,unde ne va fi bine…nu trebuie sa ne gandim la el,nu avem nevoie de promisiuni..hai sa ne promitem noua insene ca ascultam mereu de starea de bine a inimii si nu ne vasurprinde nimic, de ce sa ne tememe daca stim ca suntem capabile sa decidem binele daca apare o rascruce..binele personal…uneori ne faurim iluzii…pe baza unor comportamente si nevoi si proiectii…pai de ce sa avem iluzii…e la fel..n-avem nevoie decat sa ne uitam in noi…unde gresim?fata de noi…si se aseaza…bah Roxana esti un super om, unul super si rar…si este o bucurie sa te aiba omul in viata…cine vrea te alege…cine nu, binecuvanteaza-i drumul…nu inseamna ca nu te-a apreciat,ca ai gresit ca te-ai purtata frumos,ca ai sperat,crezut…ci ca are propirul drum si alegeri…iar tu uita-te la ce ai acum…si sporeste asta…pentru ca e darul tau de acum…lasa lumina din tine sa ajunga la cine vrea, cine te respecta, pretuieste…cine te vede…fara sa faci chestii,eforturi…pentru cine esti tu,pur si simplu…nu-ti lipseste nimic…poate cand eram copii ne-am setat fara sa vrem aceste idei…ca trebuie sa fim,facem,dregem pentru a fi iubite…de fapt,nu sunt adevarate programele…poti iubi pe oricine si te poti elibera de oricine..regula e simpla..uita-te la tine,esti misto…tu trebuie sa te vezi…esti misto cu darurile tale,mintea ta,zambetul tau,afectiunea ta…si stii sa si iubesti oamenii…si nu e nevoie sa te iubeasca inapoi…e alegerea lor concreta…asa le este bine,din motivele lor…lasa-i…daca vor intelege va aduce viata din nou..daca nu,atata a fost si e bine…dar iti promit ca aduce altceva…de la bine in sus..pentru ca deschizi usa…si uite eu sunt un om care iti promit ca nu te parasesc niciodata…pentru ca te iubesc liber…si stii,avem valuri,uneori suntem si concret impreuna,alteori nu…asta nu schimba ca sunt in viata ta si esti in a mea..din propire vointa,rezonanata,iubire si placere…deci se poate si simplu si de la sine si liber…si daca nu se putea…nu era din vina nimanui…ramanea sentimentul frumos…fiecare cu drumul ei unde ii este bine…dar nimeni nu parasea pe nimeni…esti perfecta..cine a permis sa creada in promisiuni si sa fie ranita?da,e nasol ca n-au fost respectate,mai ales ca tu esti omul care si le respecta..dar, asa a functionat omul ala..iar tu nu esti bleaga ca ai crezut..din contra…insa indreapta reflectorul spre tine…crezi in tine…nimeni nu te mai poate pacali apoi…si daca o face,nu vei mai fi ranita…elibereaza-te de durere,ai curajul de a da inapoi daca simti…pana la urma n-ai de ce cara bagaje…probabail nu vei fi inteleasa…sau intelege-te tu si mergi mai departe…you are very very special!si nu e un compliment,este o descriere..o realitate..iar parasutismul nu exclude casatoria…poate ca intr-o casatorie care e ceruta din dragul ambilor oameni,nu din regula..poate o iubire mare duce la castaorie implicit..din libertate…dau poate nu,e doar o optiune…dar poate asta e misto sa lasi omul ala sa ajunga la tine..ala care face parasutism cu tine sau poate doare te sustine sa-l faci pentru ca-ti place…si varintaele devin misto…tu ti-ai facut treaba ai iubit,ai daruit…ok, n-ai primit…vei primi…versiunea potrivita a omului visat, ori versiunea potrivita a altui om care trebuie sa intre sa te bucure,ori versiunea potrivita a omului pentru tine…ori doar o perioada in care sa te bucuri de ce este…dupa care vine si iubirea…you are free, enjoy life..and let life to take you on the best way ever…trust in life and in your inner choices…you don;t need anyone,you need to sit and let who wants you to come…and who doesn’t want you to live..it’s not your fault…you are perfect!Scuze de lungime,dar ma inspiri si-ti scriu cu inima.Ce sa fac am o inima mare :D My cool lady!