every day for a something new

open mind for a different view…

am realizat astăzi că nu mi-e gol.

în furiile mele îmi doream să-mi impun să cred că toată lumea a murit în jurul meu. și că asta este! dar mi-am dat seama că după un om care se duce, de obicei, jelești și după o vreme îți amintești cu drag de el. adică rămân lucruri în cel viu. regrete, dor, gol.

ei bine, atunci mi-am impus să trăiesc ca și cum n-ar fi existat vreodată. să nu ofer oportunitatea golului să mă copleșească pentru că asta m-ar arunca în ghearele suferinței și nu mai vreau să sufăr!
Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva, deci dacă acel ceva dispare automat și suferința dispare.

nu-mi permit să-mi amintesc și mă feresc de tot ce-ar putea să-mi provoace o cădere. așa că învăț în fiece zi să-mi reprim amintirile și emoțiile care au legătură cu tot ce doare. poate e o dovadă de lașitate, poate nu așa trebuie să facă o femeie de 25 de ani, poate ar trebui să merg să înfrunt tot și să-mi curăț mâinile la final ca să închid ușile. cu siguranță este dovada faptului că nu-s împăcată cu ce a fost, dar lucrurile se așează în timp, măcar pentru asta-l iubesc. până atunci, până o să pot privi în urmă cu zâmbetul pe buze, am acoperit c-o pătură grea tot bagajul pe care-l las înghițit de decor. o să devină din ce în ce mai ușor cu fiecare zi în care înfloresc.

până acum a funcționat tehnica. azi mi-am dat seama că nu mi-e gol și mă simt minunat. mă simt plină de viață, încrezătoare în tot ce urmează și cu elan de a iubi.

22 nov 2010

HugsLovePeace
>.<