We all have our stubborn ghosts

15.08.
Am luat foarfeca și-am retezat dintr-o mișcare cordonul ombilical ce ne lega de atâta vreme. Am crezut că se sfârșește lumea.
…

Se făcea că dormeam și m-am trezit inundată de lumina dimineții. Și lângă mine stătea un om. Necunoscut, dar cunoscut într-un fel ciudat. Dar ce senzație stranie să-mi pari atât de familiar.
Se făcea că stăteam pe-un drum ce-a intrat de-a valma în pădure. Ne-am așezat în bezna stelelor ce pâlpâiau a viață și-am tăcut ca și cum… m-ai prins de mână. Firav. Deget după deget. Și-am știut că potrivirea mâinii cu a ta va rămâne potrivire infintă.

…
17.08
Înțeleg pe cei ce se omoară din iubire sau lipsa ei, e sfârșeala aia crudă, e încheierea socotelilor cu viața. Oamenii ăia au înțeles că profunzimea lor, sinele și trupul aparțin acelei iubiri. Ce superficial am tratat până acum oamenii ăștia. Cât de nedreaptă am fost aruncând opinii asupra unor manifestări depline ale individului. Cine eram eu să-i judec pe cei care acceptă că viața fără iubirea lor e doar o suită de momente moarte? Eu eram ego.

…
18.08
Te rog să nu mă faci să plâng.
Îmi inundă o căldură lăptoasă tot plexul.

Se încăpățânează fantomele să mă aștepte pe banca din fața blocului. Mă fac că nu le văd. Mă fentează și mă lasă să trec. Cât să aștern un surâs pe chip. Dar sunt la fel de încăpățânate ca mine. S-au legat strâns și mă bântuie zilnic.

Am pornit la cules de stele.

Foto