Oricât de nostalgici am fi cu privirea la timpul trecut și la viața sublimă pe care o aveam când eram copii și nu pricepeam mare lucru, evoluția lumii ne atrage în manifestarea sa. Oricât suntem legați de trecut și oricât tânjim la el, este bine să înțelegem că ce a fost a fost, s-a dus și că ar fi potrivit să ne focusăm pe ce e prezent și viitor.
Apreciez oamenii care încearcă să găsească un echilibru între viața digitalizată și viața reală. Care au smartphone-uri, dar ies în parc cu prietenii și comunică, care se joacă în rețea, dar se dau cu rolele, care citesc o carte fără să atingă vreun mouse sau vreun ecran. Mi se pare soluția potrivită de supraviețuire în lumea nouă.
Cred că nu ne putem împotrivi evoluției și cred că suntem haos mai mult din cauza tuturor lucrurilor pe care le aflăm zi de zi. Avem opțiuni, citim, ieșim, vedem tot felul de lucruri. Câteodată suntem copleșiți pentru că suntem în îndoieli legate de Dumnezeu, știință, puterea minții, valori morale. Tot mai multe tehnici menite să ne ajute să ne vindecăm și echilibrăm apar aproape în fiecare zi. Pe care s-o alegem? Încotro să mergem? Meditație, NLP, rugăciune, autoconvingere, sport, somn, o groază de oameni și o groază de opinii.
Apreciez oamenii care în toată nebunia asta din jur încearcă să-și păstreze intuiția. Mi se par cei mai sinceri. Și e al naibii de greu să te păstrezi onest într-o lume de oglinzi. Și parcă genul ăsta de ființe sunt mai liniștite, au o linie a lor, o verticalitate și un zâmbet care-ți oferă liniște și încrederea că va fi bine.
Cred că e o provocare să ținem pasul cu tot ce se petrece în noi și în jurul nostru. Dar ne-am obișnuit așa, altfel n-ar fi lumea noastră, n-am fi noi. Sunt sigură că fiecare-și găsește omul potrivit, traseul, metoda de a găsi echilibrul. Fiecare om care crede că poate, că merită și că vrea asta. Și cred că ființa umană e capabilă să se adapteze cu ușurință oricărui mediu, doar să fie nevoită.
Cu bine,
No Comments