Femei versus bărbați sau cum depășim dramele

Pentru mine lupta asta femei împotriva bărbaților n-a existat niciodată. De fapt, poate când eram mai mică și mai naivă și credeam că e un avantaj să te dai puternică. Acum pentru mine-s clare diferențele dintre sexe și nu vreau egalitate (aici nu ma refer la dreptul la vot, la libertatea exprimarii, salarii etc).

Femeile prea masculine sau bărbații efeminați îmi displac

Nu știu de ce, dar am senazația că are totul o ordine și un firesc și mie-mi place să mă țin de ele. Poate in adancul sufletului sunt o clasica.

Am multe cunoștințe și mulți prieteni. Fiecare a avut cel puțin o dramă mai grea în viață, una din aia din cauza iubirii. Mă rog, nu e din cauza iubirii, că ea n-are nicio vină, e de la oameni, dar oamenii sunt stricați în creier și dau vina pe ce apucă. Bon, și cunoștințele mele se împart în cele două categorii de ființe care se tot caută și nu se găsesc: bărbați și femei.

Femeile-s alea cu mai multă dramă, recunosc. Și o știm și noi. Că noi, ne zice unul că suntem drăguțe și ne imaginăm cum arată nunta. Așa e-n creierul nostru, nu avem ce-i face. Dar ne potolim. Femeile, pentru că-s mai sensibile și se atașează mai rapid de idee și mai apoi de om, suferă mai des. Și suferă. Că o iau pe băute și ieșit în cluburi la agățat, că stau în casă și se uită la Anatomia lui Grey, că povestesc prietenilor de un miliard de ori cele întâmplate, că mânâncă dulciuri sau încep repede o relație nouă, fiecare are o metodă de a se pansa.

Dar, după o perioadă, își revin. Aproape complet. Analizează, se ridică deasupra situației, văd ansamblul, găsesc vina, acceptă și merg mai departe. În sensul că nu rămân dărâmate, că o bârfesc pe noua iubită a idiotului, că fac sex cu toți greșiții, dar nu se mai vaită și o iau de la capăt.

Bărbații au mai puțină dramă-n ei, dar se dau distruși în inimă cu fiecare ocazie. Bărbații ridică la rang de iubire supremă, pe aia aleasă. Ca și noi și e,i se înșală că nu suntem niciuna ușă de biserică. Si cand sufera frâng și f*t orice în stânga și-n dreapta pentru a o pedepsi pe femeia care le-a distrus visele. Bărbații nu se văd mirii fiecarei femei careia ii dau atentie, dar au și ei un sentiment de așezare pe care-l ascund în spatele imaginii de gladiatori neînfricați.

Mă rog.

Și băieții plâng câteodată (urâtă piesă) și mie nu-mi place. Nu mi-au plăcut niciodată smiorcăiții. Nu zic că nu au voie să sufere, dar bărbații suferă de un fel de depresie din aia întunecată și dubioasă cu răzbunări și ură cruntă. Femeile scuipă veninul, uită și ies la cafea. Bărbații banează pe viață, se autoizolează, schelălăie nopțile prin cluburi, găsesc altele, o șterg cu totul pe cealaltă și cam aia a fost. Suferinta ca a lor… nimeni nu intelege.  Și din cauza inimii frânte și a femeii care i-a făcut așa ceva, el este acum un robot-om care nu poate să se implice, dar mai flirtează din când în când să mai mângâie un ego. Parcă fac din suferința asta rolul vieții. Și nu e rol de erou.

Am cunoscut deopotrivă și femei și bărbați suferinzi. Deși femeile-s cam ciudățele și uneori cretine complet, bărbații stau prost la capitolul suferință. Mă rog, ei dacă răcesc, zac o săptămână și bocesc în batistă, dar asta e altă poveste. Bărbații nu suferă, ei mor. Pe bune, ai senzația că sunt la un pas să-și pună o piatră de gleznă și să se arunce-n Dâmbovița. E ciudat, își pierd masculinul ăla al cavernelor, ăla care ne atrage pe toate, eroul-salvator, baiatul rau…

Bărbații plâng și sună disperați femeile-prietene din jur, analizează, suferă, se droghează maxim, dispar din peisaj, postează chestii siropoase pe net. Dar mai ales, bărbații plâng. Și nu e ca-n filme. Plang cu muci și cu suspine și e totul real și nu mai e nimic romantic…

Nu știu dacă pentru că naștem sau pentru că așa ne-a obișnuit pe noi viața, dar mi se pare că suntem foarte tari atunci când suferim. Că oricât de crunt ne-o luăm în freză, parcă ne refacem, cumva. Nu știu daca e în structura noastră să ne regenerăm țesutul amoros, dar știu că o facem al dracului de bine. Bărbații stau mai prost la capitolul ăsta. Ei nu pot.

Mi se pare femeile duc mai bine drama și durerea (chiar și aia fizică) decât bărbații.

Foto:  Emilie Björk
Featured Foto