Anul asta e anul in care am apasat pedala pe toate planurile si anul in care nu mi-a fost rusine sa cer ce e al meu. Anul asta e anul in care am forjat tot ce am putut pe plan profesional, am castigat o bursa si-am inceput un MBA, am fost pe baricadele Sectorului cu manecile suflecate, am bagat si regie acolo unde am mai avut de unde, am facut sport cu o indarjire egoista si mi-am adunat curajul sa spun stop joc unui om caruia nu am crezut ca voi avea vreodata curajul sa ii spun asta.
Basically, e anul tupeului meu.
Anul asta e anul femeii din mine. Am lasat deoparte pustoaica cu capul plecat, fatuca aia careia ii era teama sa nu spuna o prostie, omul ala care cauta validarea in ceilati. Anul asta am decolat si-am zburat direct in spatiu. E amuzant, ca scoala vietii nu e si scoala de pilotaj, asa ca acum la final de an, mi-am dat seama ca nu gasesc frana si ca sunt epuizata. Ca nu am invatat treaba cu dozajul.
Dar iata, inca o lectie pe care s-o mestec pe langa cozonac.
Epuizarea asta vine la pachet si cu o lipsa de unelte cu care sa gestionez anumite situatii. Si se resimte mult pe plan personal. Oricat se solida e temelia, ritmul asta nebun ajunge sa sacrifice din calmul casei. Cum am ajuns aici? Si de ce din tot, am ales sa sacrific tocmai binele?
De fapt, pentru 2025 as vrea sa gasesc inteligenta sa apas frana si sa nu mai ajung aici. Fara sa-mi fie frica de mersul mai lent. De timpul gol, doar simtit. De viata mai simpla. As vrea sa-mi reiau dragul de relatii. Sa ma vad cu oameni, sa ma bucur de ei.
2025 vine la pachet si cu the cool 40.
wowzi!
No Comments