Fenomenul "depresie de sărbători"

Își face simțit prezența…

*drept pentru care am futut doi pumni oglinzii din hol. S-a făcut țăndări. Am luat o bucată din ea și am crestat numele tău pe coapsă. Ce tragedie! Apoi am râs isteric. Apoi am plâns isteric. Apoi m-am îmbătat cu vin roșu. Apoi am vomitat că nu mâncasem… și am adormit ascultând salam de la vecina de la patru.

**în aceeași nuanță de sărbătoare și minune interioară am croșetat în neștire. Victor Newman a îmbătrânit și tot cu Niki împarte așternutul. am croșetat jumate de metru de fular, strâmb pe alocuri, dar frumos. în timp ce croșetam cu tânăr și neliniștit pe fundal, mi-au mai venit idei de chestii de croșetat. o să deschid și-o tarabă, asta până nu se duce dracu entuziasmul. 

***am văzut până la capăt secretul lui bachus din 1984 al lui geo saizescu. mi-a plăcut scenariul (titus popovici), mai puțin zoom-urile și niște zvâcnituri de aparat. mi-au plăcut actorii. fără poezie viața e pustiu… genial dialogul!

maman a zis să stau departe de orice are reflexie din casă. m-a legat de picior și sunt prinsă de calorifer. asta după ce azi m-a trimis să aleg brad. am luat unul care nu e cel mai verde și nici cel mai frumos, dar bun de atârnat gloabe în el.

încerc să nu mă gândesc la nimic zilele astea. să fiu blank. fac curățenie (în continuare legată de picior) și mă sedez cu muzică. gândurile vin, că-s afurisite. nici nu pot să fug de ele. a făcut maman un nod…

voi ce faceți când vin gândurile și nu le vreți și ele vin? cum sunt timpii ăia morți când stai în autobuz și ți-ai uitat cartea pe birou și chiar dacă ai fi avut-o rândurile ar fi fugit în cur că oricum nu te poți concentra decât pe gândurile care deja devin sufocante.

la horoscop zice așa: Se decide o relație începută cu mai mult timp în urmă și care nu a reușit să decurgă așa (cum) era firesc, în 2011 se decide să ne fie clar! e clar, mă duc să-mi achiziționez rochia de miresică. scriu și invitațiile la nuntă… ahm, mnha, bleah, ntz (sunete aiurea).

mă duc să mai fut niște pumni. parcă mi-am văzut reflecția în monitor.

***** de pe acum: n-o să răspund la mesajele de urări. sunt frumoase, jur, dar nu am nici starea și nici răbdarea să concep texte. vă mulțumesc cu sincertitate… o să mă bucur de ele.

o să scriu căcaturi deprimante (probabil) și apoi o să râd de ele. i was, am and always be a drama queen.

Hai, spor la sarmale și caltaboș…
ce miracol, ce minune – via adrian copilul

HugsLovePeace
>.<

Foto