Filme

Voiam să scriu despre viaţă, dar m-am decis să scriu despre ea în alte forme şi anume filme:

The Hurt Locker – Oh, Kathryn I really love you! În primul rînd pentru că l-a bătut pe fostul soţ la premiile BAFTA, apoi pentru că avut curajul (să nu zic coaiele) să ţintească sus şi să aleagă să pătrundă într-o lume a bărbaţilor cu un film ce are una din teme războiul.

Filmul este subtil şi fin. Ah, o femeie atît de tare Kathryn Bigelow! Nu apar cadavre dezgustătoare şi nici bombe care să te izbească direct în retină. Nu, ea le face ca o doamnă, cu atenţia pe detalii şi pe efectul războiul asupra sufletului unui om.

Îţi poţi imagina că această oroare numită război, acest mod ipocrit de acceptare a morţii poate fi drog pentru unii. Atît de puternic încît unii oameni trăiesc adrenalina războiului cu o pasiune uimitoare.

Povestea poate părea un clişeu. Un sergent care face parte din echipa de genişti (ei dezamorsează bombele puse de isurgenţi atît în oraş cît şi pe oameni) şochează prin atitudinea miserupistă în faţa morţii.

Omul e rău, e cool! E ceea ce un om normal nu ar fi capabil să facă. Sub mii se învelişuri se ascund poveşti. Asta e frumos. Nu e un film despre război, despre cine învinge şi cine pierde, despre sînge în exces, ci un film despre un război interior pe care fiecare om îl poartă.

Foto: movieoverdose.wordpress.com

The Imaginarium of Doctor Parnassius nu m-a prins! Îmi pare rău, ştiu că-s nume mari în joc (Heath Ledger, Johnny Depp, Colin Farrell, Jude LAw), dar Terry Gilliam nu m-a convins. Poate pentru că segmentele fantasy mă depeăşesc.

Din punct de vedere vizual e captivant. Culoare, lumină. Mmm, însă povestea, deşi avea potenţial nu mi-a transmis mare lucru. Spre disperarea lui Puştiu căruia i-a plăcut mult.

Un teatru ambulant se plimbă pe străzile Londrei. El este magic şi poate oferi momente neaşteptare reuşind să trimită oamenii într-o lume imaginară cu ajutorul Doctorului Parnassus. Însă doctoraşul a cam făcut nişte greşeli în trecut şi s-a înhăitat cu diavolul (simpatic, de altfel) şi acum trebuie să scape din ghearele acestuia.

Johnny Depp este extraordinar, ca de fiecare dată. Nu ştiu cum reuşeşte omul ăsta să intre aşa bine în rol şi să-i dea totuşi o formă proprie lui, dar nerepetată în timp. Heath Ledger rămîne o enigmă şi un regret. Collin e un dur like always, iar Jude, oh, Jude, nu mă mai fascinează acest bărbat.

Foto: www.reviewstl.com