Floare de “du-te dracului”

Teoria florilor pe pămîntul ăsta ofilit. Dacă ar exista o floare de du-te dracului ţi-aş da-o cadou. Dar cum e numai aia de “nu mă uita” prefer să-ţi trimit un sms. (Aşa aş scrie eu la o despărţire).  Şi mai sunt alea gen băşina porcului, p…a ţigăncii, p..a calului. Cine le-a zis domne aşa? Cum să te cheme p…a ţigăncii? Şi nu înţeleg de unde, că floarea aia e mov, parcă. Sau e de la miros? Dar cine a mirosit floarea ţigăncii? Hei, “botaniştii” care-i legătura? Simbolistica florilor în viaţa muierilor de zi cu zi. Trandafir roşu – clar te iubeşte şi mama ei de treabă vine şi inelul ăla!!!  sau a făcut o tîmpenie şi nu ştie cum să se scoată. Trandafir alb – e ceva cu puritate shit like that, oricum mare respect, mare pasiune din nou treaba cu tîmpenia. Trandafir galben – e gelos pe nu ştim cine că tu eşti în limbă după el, dar aşa e el, mai maniac sau pur şi simplu a luat la nimereală. Buchet mare impozant şi scump şi împopoţonat – clar vrea să ţi-o tragă. Flori de cîmp – n-a avut bani de ceva mai scump şi a ales să-şi ia şi un pachet de ţigări. Buchet colorat, ţigănesc – îl doare-n cur de tine şi nu vrea nici măcar să ţi-o tragă sau pur şi simplu are un simţ estetic groaznic ori o fi fanul esteticii urîtului. Cînd apare don juan-ul cu o floare imediat te uzi. Dar vai, dar nu trebuia (pe dracu, în mintea ta se derulează filele calendarului pentru a verifica ultima dată cînd… ), a!, dar ce frumos!, dar uh!, ah! (interjecţii inutile), le iei, le pui în vază, le miroşi şi uiţi de ele pînă se împut. De aici şi ideea să primeşti flori în fiecare zi. Ca să nu uiţi să le schimbi apa. Eu sunt fan flori în ghiveci – grădinărit balcon. Şi nu contează ce e, numa’  flori să facă. Nu citesc printre rînduri şi mă doare-n cot de simbolistică. Şi dacă-mi arde de flori în vază mă duc frumuşel la Obor, mă tocmesc şi iau marele buchet ieftin şi frumos. Io iubesc florile! Ba s-ar putea spune că am ceva în genă şi că poate în altă viaţă am fost florăreasă… una de lux! Recunosc că mi-ar plăcea să existe o floare de du-te dracului. De cum ajunge la uşă ţi-o întinde ştii ce urmează, o iei, i-o îndeşi în cur şi nu mai discuţi o sută de ani despre motive, de ce-uri, cu cine şi unde. Să fie ceva mov, în orice caz! Roşu – pasiune, alb – tandreţe, albastru – prietenie etc şi mov-despărţire. Io aşa aş face. Lege frăţică. Nu te duce la ea să-i dai papucii cu mîna-n cur. Ia-i floarea care simbolizează finalul că oricum după ce pleci nu mai dai doi scuipaţi pe ea şi e cea mai proastă de pe planetă, uiţi cu desăvîrşire cei o mie de ani în care te-a adorat şi tu ai adorat la rîndul tău toate tîrfele din lume. Boule!