Teluric. Efemer. Iubire. Univers. Buze. Evoluție. Sărut. Constelație.
Am încercat să ațipesc, dar am rămas agățată-n alt timp. Ești prins în relativitate.
Am vrut să te scot din mine, cu orice preț. Ești prins de mine cu noduri gordiene.
Am vrut să-mi întorc fața de la tine, spre alți oameni. Ești singurul om pe care-l văd.
Sunt zile când nu te mai vreau absolut deloc. Apoi mă întind liniștită că am scăpat de tine. Și de undeva-mi apar pe retină imagini cu noi doi. Eu port bluza-n dungi marinărești. Tu porți un tricou alb. Mă aștepți în parc. E zi blândă. Port blugi lărguți și teneși albi, comozi. Mă auzi că mă apropii. Te întorci cu fața spre mine. De mâna stângă stă agățat un copil cu părul ondulat. Blond cu ochi albaștri. Chiuie de fericire când te vede. Eu chiui în interior. De mâna dreaptă e unul și mai mic, care pășește în străchini. Îl ridici în aer. Râzi când ne vezi. Mă săruți pe gură. Îmi era așa dor să te văd. Eu îl iau pe celălalt. Și mergem toți patru pe un drum însorit. Vis naiv.
.
Merg în fiecare zi pe alte și alte drumuri, dar fiecare mă aduce înapoi la mine. Citesc Namaste de Sega și sunt câteva fraze care mă fac să tresar. M-am rătăcit pesemne, dacă am dat tot peste urmele mele. Și urmele mele se îndreaptă spre tine, apoi te evită. Urmele mele sunt spălate de oceane și uscate de sori. O să vină ziua când urmele dispar de tot, ziua în care și ultimul fluture-și ia zborul și eu o să fiu din nou liberă. Liberă de tine.
Trăiesc azi timpul perfect. În ziua perfectă. În minele meu perfect. În fiecare zi mă pierd tot mai puțin de mine, semn că sunt tot mai aproape. Merg pe străzi neumblate până acum și zâmbesc cu totul. Totul mi-e prieten. Linia orizontului, valurile care se sparg aproape de teneșii mei, faleza cu pietre, singurătatea blândă, gândurile care se pierd de la vântul puternic, norii, liniile lăsate de avioane.
Am aprins lumina și acum învăț cum e să nu mai bâjbâi.
Eu aprind lumina și tu o stingi, fiecare cu întrerupătorul lui. Suntem invers, contorsionați în spașii infinite.
Întunericul tău mă căsăpește, asta după ce întâi m-a atras în ghearele lui.
Iubitul meu din altă viață, întunericul tău e doar lipsa luminii și eu sunt doar un fitil sec în lipsa ta.
Noapte-n mansardă. Strigă pescărușii. Un păianjen își construiește pânza în curte. Mâine-mi beau cafeaua cu el.
Aprindeți lumina!
LoveHugsPeace
>.<
No Comments