Confesiuni

Ganduri de luni la pranz

Sunt zile in care ai senzatia ca lumea sta la picioarele tale, cand crezi cu tarie ca esti invingator si zile cand ai senzatia ca esti foarte usor de doborat. Ca lumea si-a facut un scop din a te pune la pamant. Cand te simti un om mic si fragil…

Sunt nopti cand pui capul pe perna si adormi imediat, poate chiar zambind. Si sunt nopti cand te foiesti, cand te rogi nu stii exact cui ca nu te-ai decis de care parte esti, dar arunci ganduri in univers, poate ajung unde trebuie. Implori si strigi, incerci sa aplici lectiile despre pozitivism pe care le-ai tot invatat, dar revin intotdeauna stoicii care iti spun ca poate fi rau. Mai rau. Cel mai rau.

Tragi aer in piept si treci in revista toate momentele nasoale pe care le-ai trait. Cumva, le-ai supravietuit. Apoi mai faci doi pasi si treci in revista momentele vesele. Alea la care e bine sa faci apel cand esti cu un picior in groapa. Si ele te umplu de o senzatie de preaplin si lumina, si-ti dau speranta. Dar tu stii de la Aurelius ca “Hope is the opium of the emotions. It only lifts you up for the eventual fall.” Si incerci sa te abtii. Sau sa pui o limita.

Asa ca taci.
Cauti calea de mijloc intre disperare si liniste si incerci sa te mentii pe o linie de plutire.
Practic, cred ca e conectarea la lumea reala, intr-un mod cat mai obiectiv cu putinta.
Dar nu stiu cat suntem capabili sa asezam totul analitic si sa nu lasam emotiile sa ne copleseasca.

Ce cautam de fapt in viata?
Sa traim impliniti. Si implinirea de unde vine?
Ne lipseste educatia de genul asta.
Suntem impinsi de mici sa urmam caile pe care altii le-au gandit pentru noi. Dar nu ni se spun lucruri care par banale, dar care cred ca sunt piatra de temelie in dezvoltarea noastra ca fiinte vii.

Ma rog.
E luni.
E aproape primavara.
E totul nou.
Eu, noua casa, noul job, noua viata.

Asa cum i-am zis si terapeutei, parca m-am nascut a doua oara.
Sa speram ca a doua oara e mai bine ca prima.

Foto / Cover photo

momentele cand esti rau

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    ana
    22 March, 2016 at 2:17 pm

    Da, uneori si mai obosit.Sunt zile si zile…

  • Reply
    Dav
    21 March, 2016 at 6:21 pm

    Cum ziceam cand ziceam… Mersul la psiholog este aidoma spovedaniei: nici nu strica, dar nici nu ajuta. Cati ani ai de cand suferi? pura curiozitate.

    • Reply
      Evergreen
      23 March, 2016 at 12:53 pm

      Nu stiu daca masura in ani este corecta, as masura in intensitate. Dar, ca sa fiu onesta, de cand ma stiu…

  • Reply
    ana
    21 March, 2016 at 1:57 pm

    Postarea ta a venit fix pe feelingul meu azi.
    Si eu incerc sa aleg un job nou si sa mentin si echilibrul acesta fragil.
    Ce stiu sigur e ca a doua oara esti mai puternic, iar asta e sigur un bine :)

    • Reply
      Evergreen
      21 March, 2016 at 2:58 pm

      Mai puternic, dar mai obosit. nu?

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.