răsaresoareleșistămîmbrățișatifărăperdea.
apun lumini în privirile noastre.
ne-am dus pe ape nepotrivite. fiecare pe barca lui.
ne-am obișnuit să ne tot părăsim. parcă e o poveste de scris la ziar.
cuplu de oameni ce nu se iubesc, dar se țin în brațe, uneori.
nu-s mă tristă. doar că simt că unele zile trec doar așa. vin ca să se ducă.
și poate n-ar trebui să-mi doresc să fac ceva măreț pentru lume.
nici măcar pentru mine.
poate ar trebui să învăț să tac
sunt în dorul lelii. lăsată de izbeliște. și plimbarea asta odată cu vântul mi se pare potrivită.
pentru cine sunt azi. și mâine voi putea pofti la o viață-n doi.
neliniștea specifică nu e de condamnat. suntem liberi să fim cum suntem, atâta timp cât ne abținem de la distrus suflete. sunt dulci durerile sufletelor călcate-n picioare. sunt dulci pentru ego.
credeam că mi-e mai greu să renunț. dar pare-se că e mai ușor. după o vreme înveți să te resemnezi mai repede. cu toate dezamăgirile culese de la tine însuți și de la ceilalți.
probabil vine și liniștea, la timpul ei.
călătoresc cu mintea pe toate tărâmurile nebănuite. îmi închipui povești, vieți întregi ale altor oameni, fiecare bucățică din mine.
am acceptat că s-ar putea să nu fiu regizor. că s-ar putea să fiu altceva decât mi-am închipui c-o să fiu.
și parcă mi s-a luat o mare povară de pe umeri. am acceptat că orice ar fi mi se potrivește mie. și numai mie.
2 Comments
Creve
18 May, 2013 at 12:03 pmSă știi că nu mereu trebuie ca lucrurile să se întâmple exact cum ne dorim noi ca să fie bine pentru noi. E foarte posibil să se întâmple altfel decât ne-am dori, dar tot să fie bine pentru noi :P
Evergreen
19 May, 2013 at 3:04 pmDa, dar de putine ori ne dam seama de asta