gata-gata, fără valuri

Ştiţi că vă ziceam de interviul ăla pentru jobul ăla care părea meant to be. Ei bine, adiiiiiii-io! N-a fost să fie. M-am întristat puţin apoi am strigat în gura mare o mantră pozitivă şi gata. Desigur o să mă apuc să fac curăţenie lună ca să ştiu o treabă, să rămîn cu ceva, nu?

Recunosc, mi-a scăpat o înjurătură printre dinţi.

Acum încep căutările, nu că le-aş fi oprit pînă acum. Îndată ce-mi recuperez simţămintele mă apuc să studiez piaţa joburilor şi să-mi găsesc idealul. Idealul meu e să scriu de acasă ca să pot ţine şi scoala în paralel.

So. Daţi de veste dacă auziţi de joburi. Da?

Parcă am tălpile moi şi calc în nisip mişcător. Şi tîmplele-mi sunt grele. Martini, gen. Dar o dată în an e ziua fetelor! Tomatina draga mea, am pus o poză pe facebook. Pe blog nu obişniesc să pun poze cu mine.

Ei, dragii evergreenei, cam atît pe ziua de azi. Sper să nu se mai întîmple nimic deosebit care să merite menţionat în paginile acestul jurnal dement. Ah, doar azi e marţi 13. Şi nu-s superstiţioasă!

>.<