Pe melodia asta îmi imaginez că:
E beznă. Și dansăm goi într-o piscină goală.
Singura lumină vine de la țigările aprinse.
Suntem mulți și ne izbim trupurile transpirate.
Nimănui nu-i pasă de nimeni.
E haos. E desfrâu. E izbăvire.
Sunt momente când mi-aș fi dorit să fi trăit altă viață. Să fi fost altfel de om. Să fi avut o altă croială a sufletului. Mi-ar fi plăcut să fiu mai curajoasă în a mă abandona. Mai liberă-n acțiuni. Mai plină de viață decât de prejudecăți. Mi-ar fi plăcut, uneori, să fi fost aproape ușuratică. Să adorm pe plajă de la alcool. Să plec cu oameni necunoscuți. Să nu-mi pese de ziua de mâine. Și nici de cea de ieri.
E pustiu. E frig. E umed.
Câteodată aș vrea să-mi exprim toate gândurile prin lovituri. Aș lovi oamenii. Ca să nu mai trebuiască să le explic. În cap. Până aș obosi. Aș da cu ei de pământ. Și le-aș face creierii zob. Dar câteodată aș vrea să zbor și să levitez.
Mă rog.
Altfel, lăsați bărbații singuri și mișto să vină la mine!
Se termină lumea. Cum se golesc sticlele.
S-o bem până la capăt!
Vedeți filme. Sunt cel mai bun tratament pentru suflet.
2 Comments
Evergreen
12 January, 2013 at 10:13 amGzipped – da, uit sa fiu recunoscatoare pentru oamenii misto pe care-i am in viata. Voi cauta si filmul.
Domnule, vechi da’ buni :)
gzipped
11 January, 2013 at 11:51 ammai bine sa ai grija de oamenii de care e cazul sa ai grija. sa nu se sparga. restul sunt trecatoare.
filme. te trimit la insertiile coregrafice din scenele cu petrecerea intr-un conac din preajma Siennei, Toscana, Bertolucci’s “stealing beauty”
–
apropo de “miscarile” din text
si pentru ca da, suntem vechi, doamna :)