“Un fel de-a mai lungi cea mai frumoasă zi, ar fi dacă m-ai putea minți”
Stăteam pe canapea și te priveam cum te chinui. Știi? Diferența dintre noi este că eu am plecat pentru că eram nefericită și tu ai plecat pentru ea. Chinul meu era că știam, chinul tău era să pleci mai din vreme. Zâmbeam cu nasul în paharul de vin știindu-ți incapabilitatea de a pleca de lângă o femeie fără o motivație puternică… un alt vis.
Iubita mea cu foarte mari probleme
Nu m-a durut asta, ci lipsa decenței de a-mi recunoaște. M-a durut că nu ai avut curajul să-ți asumi anii și să mă respecți cu adevărul. M-a durut că tu-mi dădeai mie ce-ți oferea ea și eu știam că nu-i al tău. M-a durut să tac și să vreau să mor.
“oh, it’s been a long time, long time now. Since I’ve seen you smile”
Îmi reproșai că nu am urechi să ascult muzica ta, când de fapt era a ei. Îmi reproșai că nu te aud, când de fapt vorbeai pentru ea. Îmi reproșai atâtea, când de fapt trăsesei fermoarul cu atâta ardoare…
Pare-mi-se acum că ai vrea să te întorci. Că-ți frămânți palmele. Pare-mi-se că ți-ai dat seama că povestea ta era cusută c-o ață prea albă. Pare-mi-se că mă vrei înapoi, că ți-e dor, că… Poate doar mi se pare.
Eu nu te vreau înapoi, ci te vreau tot înainte pe drumul ales de tine. Pentru că eu am tăcut atunci, stând în acea canapea, știind că te chinuie sufletul pentru altcineva. Pentru că timp de trei luni te-am întrebat și te-am rugat să nu mă minți, iar tu nu ai încetat s-o faci și o faci atât de evident… Pentru că m-ai frânt când ți-ai încălcat promisiunea de a-mi da suflu-n vene.
“and so it is, just like you said it would be”
So, I can take my eyes of you.
Hello stranger! Goodbye lover!
HugsLovePeace
>.<
