Am trăit un război o bună parte din viaţă. Cu mine, cu părinţii, cu Dumneze, cu destinul, cu iubirea… cu tot. M-am contorsionat emoţional în căutări absurde, m-am zbătut şi m-am revoltat precum un copil căruia i-ai luat jucăria de sub nas. M-am răsfăţat ca o pipiţă şi m-am bocit ca o babă-n sat.
Nimic n-a fost întâmplător, nimic n-a fost în zadar…
Toate greşelile m-au adus azi aici. Şi azi, aici, agăţ draperia cu o relaxare stranie, comunic cu mama şi cu Lala, trăiesc o pace şi-o linişte care mi-au lipsit. Sunt eu, nu mai sunt raportată la ceilalţi, gesturile mele nu apar în urma cerinţelor şi nu mai duc o luptă în care să-mi demonstrez eu mie ceva. Am aflat cine sunt în familia mea şi asta mă bucură nespus.
Am trăit lupte. În sinea mea. Cu egoul la înaintare. Cu capsca pusă. Am avut perioade când pur şi simplu nu mi-a păsat de ceilalţi, de sentimentele lor, când n-am văzut mai departe de mine. Am avut perioade când nu a contat nimeni în afară de durerea mea pe care am preaslăvit-o şi pe care am ridicat-o la rang de companion… când nu simţeam nimic pentru mama, când îl uram pe tata, când Lala exista ca şi soră a mea, dar cam atât… când atenţia mea era îndreptată spre toţi străinii care mi-au dat-o în freză.
Azi, după toate chinurile, le opresc în casă şi le cuprind în braţe. Le strâng tare, cu toată fiinţa mea, cu toată dragostea şi recunoştinţa. S-a sfârşit războiul. Şi domneşte pacea. Azi în faţa lor mă arăt eu. Sunt probabil singurele fiinţe care-mi cunosc şi zâmbetul şi plânsul şi răul şi binele. Şi singurele care mă iubesc necondiţionat, în prezenţa cărora mă simt liberă şi completă.
E încă 2013 şi n-am nicio rezoluţie. N-am niciun plan. Merg cu viaţa, nu-mi doresc marea iubire, casa, copiii. Nu-mi doresc libertatea, muntele, marea, ţările străine, banii, maşina. Azi sunt mulţumită că-s aici, în oraşul meu, la cei 28 de ani ai mei, cu brăduţul meu în coşarcă, cu instalaţia mea roşie pe care am visat-o galbenă, în camera mea mică şi înghesuită cu familia mea perfectă-defectă.
Sărbători frumoase! Le meritaţi :)
Cu bine,
Evergreen
2 Comments
Mika
24 December, 2013 at 5:44 pmCe de liniste e la mine in suflet cand intalnesc oameni perfect-defecti. Sa va fie bine!
Evergreen
25 December, 2013 at 10:11 amImbratisari.