I don’t suffer from insanity, I enjoy every minute of it

Dimineți senine cu cer înnorat.
Mergi departe de mine. E toamnă.
Dormi liniștit, Rox nu te mai veghează.
Am închis ușa. E bine. E noul pe partea cealaltă.
E vara din mine.

Te privesc și-mi ești drag, așa cum mi-ai fost mereu.
Ia-mă-n brațe. Ține-mă. Zi-mi că orice ar fi, oricum ar fi, nu mă lași să mă pierd.
Mă agăț de tine ca un copil rătăcit. Ține-mă până-mi revin, apoi învăț să merg.
Și merg și te privesc cum mă lași să plec, din nou, din palma ta.

Mă suni. Auf. Te sun. Auf.

Ești liber să pleci. Ai fost dintotdeauna liber. Într-o formă absurdă, te-am iubit. Te-am ținut lângă mine pentru că țineai cald sufletului meu pentru că trupul meu se mula perfect cu al tău. Te-am ținut pentru că ne era bine amândurora, într-un fel. Ne simțeam că aparținem. Ai decis să pleci. Te-am oprit. N-ai unde să pleci. Te-am lăsat. Te-ai dus. Te-ai întors.

Am obosit.
Aș vrea să evadez.
Am obosit.
Mi-a înțepenit creierul.
Sufletul e cald și luminos.
Am obosit.
Vin după lungi agonii.
De iubire absentă
De niciodată doi
Deci am obosit… și vreau să mă întind pe iarba încă verde sub cerul încă senin și să dorm fără nicio grijă.

Foto 

LoveHugsPeace
>.<