am găsit asta în spam. a venit de la smart drugs. de asta nu mă miră optimismul. dar e bine de știut că până și spamul meu este unul echilibrat.
”Mereu am auzit că balanţele caută echilibrul. Până azi, când am avut o revelaţie, nu am crezut cu adevărat acest lucru. Iubesc ceea ce este frumos, îmi place să mă bucur de fiecare moment ca şi cum ar fi ultimul, încerc să nu mă gândesc la ultimul eşec, dintre multe altele, suferite în orice domeniu şi pur şi simplu îmi trăiesc viaţa la maxim. Incidentele cotidiene, legate de familie, carieră şi pur şi simplu cele întâlnite pe stradă m-au făcut să-mi dau seama cât de scurtă este viaţa şi m-am oprit. M-am oprit din această alergătură continuă. Am reflectat şi mi-am dat seama că pot. Da, pot să mă bucur de ziua de azi, fără să mă gândesc la ziua de mâine. Pot să zâmbesc, fără să mă gândesc că peste câteva momente aş putea să aflu ceva care îmi va strica momentul. De mult prea multe ori mi-am făcut griji pentru urmări şi de prea puţine ori m-am simţit fericită, relaxată şi împlinită. Poate sună egoist, nu asta vreau. Însă vreau ca fiecare dintre voi să se gândească la viaţa lui, să tragă linie şi să conştientizeze ce frumoasă este viaţa dacă ştii să te bucuri de fiecare moment. Acest post este scris dintr-un impuls indus de optimism, credinţă, împlinire. Acum spre deosebire de trecut sunt calmă, calculată şi fericită. Totodată simt că dacă vreau pot să îmi îndeplinesc orice vis, ideal. Dar de ce să ne pierdem timpul făcând planuri, când putem doar să ne lăsăm purtaţi de val şi să ne bucurăm de neprevăzut? Sunt convinsă în această clipă de faptul că se merită să-ţi asumi riscul pentru a te regăsi plină de fericire în univers.”
azi trăiesc prima mea zi liberă. nu e întocmai, că am drumuri de făcut, dar e bine. îmi canalizez atenția spre alte planuri și proiecte și încerc să nu intru în disperări. și-s pe o linie bună de plutire.
sunt fiica ploii. nu am carte de muncă. nu am asigurare medicală. nu am pfa, contracte. nu am nimic. dar nu mă deranjează lucrurile astea acum. însă, ca să încasez banii și ca să nu plătesc impozite și să rămân cu fundul gol, ar cam trebui să strâng niște facturi. cum nu fac eu cumpărături cine știe ce, atunci apelez la voi. so. dacă vă luați orice în afară de mâncare (electrocasnice, materiale de construcții, pături, paturi, ștrampi, haine etc), m-ar ajuta dacă mi-ați da mie facturile. o să vă dau datele pe privat. ăsta e numărul meu de telefon: 0720 751 541. mulțumesc mult!
știu că ar trebuie să mă maturizez și eu și să intru legal în câmpul muncii. dar nu prea văd cum și mi-e și lene să caut informații și soluții. probabil cea mai bună soluție este să mă angajez cu carte de muncă. dar cine mă ia pe mine? când eu vreau să fiu liberă? auf.
mă apuc de lucru la film. de rescris la scenariu. de intrat în preproducție. de făcut casting. de căutat oameni, locații și sponsori. de mâine. căci azi am încă creierii îmbibați de Top Chef. m-am trezit cu sunetul platoului de filmare în timpan. și cu tresărirea că nu am auzit alarma la ceas și că a început filmarea fără mine.
nu în ultimul rând, mă apuc și de campania de strâns haine, bani și jucării pe care să le donăm de Crăciun. dar momentan nu știu niciun orfelinat la care să mergem. nici nu aș vrea să fie ceva foarte cunoscut unde merge toată lumea, ci mai degrabă invers. ouf. o să mă apuc și de asta, promit!
n-am uitat nici de campania ”Nu știi nimic despre România” / ”You don’t know anything about Romania”. o să mă întorc în curând la promovarea ei. și-o să caut oameni care să mă ajute la asta. moca, gen.
am transformat blogul într-un to do list. dar mă gândesc că la anul când o să mă întorc să recitesc, îmi vor prinde bine însemnarile astea. ah, sper să am o dată timp să reiau blogul de la capăt. să-l corectez. să-l pigulesc. să-l retrăiesc.
e noiembrie. o lună magică.
spor tuturor!
No Comments