Uneori aș vrea să am un bisturiu cu care să-ți disec gândurile. Uneori aș vrea să-ți intru-n retină și-n timpan și să stau acolo. Uneori aș vrea să fiu tu și să mă văd pe mine prin tine. Dar doar uneori că devine dependență și mă retrag în cochilia mea.
M-am amețit sorbind o bere. Direct din sticlă. Cu ochii-n monitor. Și m-a luat cu iubiri.
Să știi că am plâns din vina ta. Că nu m-ai iubit.
Mi-e poftă de apă sărată. De stat pe-o barcă. De lenevit la soare.
Arunc ancora și-n mine se răsfrâng vibrațiile. Mi-e frică să te las să pleci. O să rămână gol. Un gol pe care-l umplu, dar mi-e frică.
E doar unșpe noaptea.
Până la urmă cred că tot iubirea vindecă.
Poem la ceas târziu.
Azi m-am gândit la tine. Mi s-a părut că te văd. La covrigi. Cu părul lung și picioarele subțiri. M-am gândit că nu îți regret absența, atâta timp cât prezența-mi îți provoacă durere. Aș fi vrut ca ce am avut să fi fost mai profund decât ce a rămas. Aș fi vrut să exiști în continuare. Exiști, dar departe de mine. Exist, dar vindecată de tine.
Noapte bună
Foto: Drăgoi George
2 Comments
Rareș
19 May, 2012 at 10:38 amLiber la melci sună foarte bine.
Manon
18 May, 2012 at 8:59 pmte iubesc, grin!