Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Îmi place că-mi fac planuri pentru la anu’ și la anu’ este peste câteva zile

Nu realizezi ce ai, decât atunci când pierzi…
Nu, nu devii brusc mai deștept, ci pur și simplu apare sentimentul de om deposedat de ceva. Știi, e chestia aia cu care te-ai obișnuit, care credeai că-ți aparține și brusc nu mai e. Chestia aia, adică celălalt om. Și nu, oamenii nu se trezesc în iubire când se despart, ci intră într-un fel de sevraj. Și apare disperarea. Și ți se face dor și simți că te sufoci, că nu știi să mergi decât în doi. Mă rog, o arzi la modul romantico-patetic și dai share la toate declarațiile siropoase de pe net.

Și te întorci, că de, ai pierdut ceva și ai realizat importanța sa. Nu e adevărat. Vorba asta a căpătat sensuri prea profunde pentru ce înseamnă, de fapt. Când pierzi ceva nu realizezi importanța omului pierdut, ci cât de slab ești tu de fapt.

Suflu și în iaurt.
Devin atât de precaut c-o dau în paranoia, asta vrea să spună zicala asta. Nu mai dezvolt, că s-a prins toată lumea. Precauția duce la relații eșuate.

Am descoperit că în Iran există căsătoria temporară care-ți permite și relațiile sexuale. Semnezi un contract pe o durată limitată, are loc o ceremonie, plătești niște bani (nu știu cui) și hop, teaserul. Mă mut în Iran.

Pentru 2013 îți doresc să ți se îndeplineascî totul, mai puțin iubirea. Uite-așa, că ai lăsat-o pe-a mea să se ducă dracului. Anul 2013 să-ți fie cu ghinion! Și nu, nici măcar nu vreau să-ți fiu aproape ca să mă bucur de eșecurile tale. Pur și simplu, vreau să fiu rea! Rea de tot! Și să accept că mă enervează uneori gândul că te-am iubit. Uite-așa, că-s răsfățată.

Aseară am realizat că-s rățușca cea urâta. M-am întristat. De la vodkă, probabil. Apoi am început o conversație cu un tip drăguț venit din Turcia. Nu am fost interesantă până nu i-am zis că am terminat regia. Brusc, îmi căuta privirea. Măcar am o meserie atractivă și cu sex appeal. El putea fi aventura mea de-o noapte, mai ales că nu i-aș fi putut reține numele. N-a fost. Nu-s capabilă. Nu pot, nu vreau. Eu mă leg emoțional de oameni și apoi se pot întâmpla și chestiile celelalte.

De asemenea, într-un moment de slăbiciune, pe când sorbeam ultima picătură de licoare magică (înainte să beau toată apa plată de care dispunea clubul), mi-a săgetat în creier gândul că poate am devenit așa, un fel de castă în sentimente, pentru că te aștept și nu vreau să mai irosesc chestii cu oamenii cu care nu trebuie. Ceea ce ar fi cu adevărat o tâmpenie mai mare decât faptul că te-am iubit. După care mi-am spus c-o să te iubesc toată viața și o să te aștept toată viața și că dacă nu o să vii, măcar nu devin stană de piatră. Așa, romantic. După care mi-am amintit că nu meriți și s-a dus dracului și momentul ăsta semi-patetic de film de categorie b.

Deci nu. Nu te aștept deloc. A fost o tâmpenie să te iubesc. Și o prostie din partea mea să cred că noi doi am fi putut fi. Măcar puțin. Și nu-ți mai caut scuze și nu mai evit să te urăsc. Bine, nu te urăsc, că nu pot să am sentimente din astea, dar da, pot să-ți urez să nu iubești. Un an! Îmi vine s-o mituiesc pe Urania să zică la zodiac. Sau să fac un pact cu Universul să se facă haos în astre. După care o să vină liniștea. Și da, nu putem fi prieteni pentru că mă enervez pe mine că uneori mă intimidezi. Și da, tu ai pierdut!

Mă enervează oamenii care acuză alți oameni că-s urâți. Asta ne este gena. Cu asta am venit pe lume din părinți. Poți să acuzi un om că nu se spală pe dinți, că are hainele jegoase, că e gras, că e prost (nu știu cum e asta cu genele, dar că are potențial, dar refuză), că e neîngrijit, dar nu că e urât.

Nu e vina noastră! Așa ne-am născut. Nu avem ce să facem.

New Girl este un super serial.
Am luat forma patului.

În rest… nu mă urnesc să fac nimic. Nici măcar planuri. 2012 kicked ass, chiar dacă m-am jelit. Am avut de toate. Și 2011, parcă. Anul trecut pe vremea asta eram în Mureș, într-o relație. 2013 o să fie alt an. Probabil că mi se vor întâmpla tot de toate. Și probabil că o să-mi placă la fel de mult.

Foto

hugslovepeace
>.<

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Evergreen
    28 December, 2012 at 7:20 am

    Tu esti Sorelina, tu ma vezi lebada… e ok. Esti pupata!

  • Reply
    Azul
    27 December, 2012 at 7:56 pm

    Pff… nu ești rățușca cea urâtă! Ești sora mai mare, frumoasăăăă și roșcată (mov, acum), super pricepută la toate, descurcăreață,iubitoare și iubită și șmecherăăă!!
    Și parcă rățușca cea urâtă s-a transformat într-o lebădă minunată, nu era așa povestea?

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.