Îmi spune, îi spun…

Palmele se unesc și soarele se răsfiră galant printre atingeri. Am sta așa, pur și simplu, tolăniți. Te-aș face să râzi spunându-ți povești cu oițe și zmei năstrușnici și ai râde într-un fel în care îmi ești drag și mai drag, tot mai drag.

Conversații.

Statornicia dărâmă spiritele? Libertatea moare vreodată?

Îmi spune că-s într-un fel anume, ciudat. Îi zâmbesc uitându-mă în scrumiera aproape plină. Sticlesc lumini în bere. Și berea-i afrodisiac pentru limbă. Îmi spune că sunt în căutarea dragostei. Auf, dacă aș ști precis ce caut, atunci ar fi totul prea simplu. Îi spun că nu știu. Ciudat, el știe ce caut eu și e sigur de asta. Îmi spune că-mi miroase frumos părul. Roșesc subtil. Complimentele nu-s genul meu. Îmi spune că-s frumoasă. Aici plec bărbia-n piept. Mă simt bine.

Am văzut oameni frumoși – în doi. Ceea ce-mi lasă impresia că tangoul iubirii nu e așa complicat precum îmi pare și că aș putea oricând să mă avânt în ring. Momentan stau cuminte și-mi cos rochia roșie. Mă tolănesc pe unde apuc și ascult răsăritul și apusul, vântul și timpul. Și nu vreau nimic. Nu caut nimic. Nu cer nimic.

A venit timpul meu!

Let’s party like animals!

hugslovepeace
>.<