Ca-n viață, ca-n filme

în altă ordine de gînduri

Cînd se adună 6 femei atunci discuţiile deviază de la dureri menstruale la Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război şi se încheie cu Revoluţia. Am început să ne amintim iarna anului 1989. Aveam patru ani jumate, deci nu prea pot spune că-s amintiri. Ce avem în comun: se trage şi senzaţia de incitant pe care o trăiam pentru că nu pricepeam ce se întîmplă, de fapt.

Mama era speriată că tata nu mai venea acasă. Ştiu că se uita la televizor şi îşi frîngea degetele.

Am divagat la Romînia şi evoluţia umană. La conştiinţa socială şi naţională. La conducere şi guvern şi bani şi datorii şi Europa şi Basescu şi tot aşa. Noi nu ştim politică. Şi n-o înţelegem, dar putem pricepe ce-i ăla bun simţ, ce-i aia responsabilitate. La Ungaria şi criza economica. La taxe şi impozite. La lipsuri. La grevă. La ieşitul în stradă. La proteste. Şi pînă la întrebarea dacă “ai ieşi în stradă dacă ai afla că are loc o nouă revoluţie?”

Ei bine, acum nu ies. Şi nu pentru că interesele mele nu-s lezate, ci pentru că la numai 25 de ani am obosit să mai cred că va fi bine. Într-o altă ordine de gînduri – atunci aş fi ieşit.

Am rămas cu o dorinţă. Ştiu că securiştii au fost şi vor fi proscrişii. Ştiu că au ucis cu sînge rece. Însă aş vrea să stau de vorbă cu un om sincer care a făcut parte din Securitate. Care încă mai are capul pe umeri… să văd ce metode de spălat pe creieri au folosit comuniştii, dar mai ales să înţeleg omul din spatele sistemului. Ce simţea cînd ajugea acasă după ce poate omora pe cineva sau ce a făcut cînd a văzut că Ceauşescu este ucis şi toată lumea lui se prăbuşeşte.

Şi mi-am amintit de un scurt metraj foarte interesant şi bine realizat pe care l-am văzut la Timishort: „Înainte şi după 22/12/1989” în regia lui Andrei Cohn cu Mimi Brănescu, Clara Vodă, Toma Cuzin şi Sorin Cociş care surprinde atît de bine ce a fost şi ce a rămas, încît la finalul filmului am rămas într-o transă şi într-o tristă recunoaştere a realităţii de azi.

foto: palty2.files.wordpress.com

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    Darael
    22 May, 2010 at 6:36 pm

    Ca sa intelegi securitatea, trebuie sa faci o deosebire clara intre securistii care se ocupau de problemele de securitate ale tarii si securistii politici care aparau oranduirea comunista.

    Ultimii se ocupau (alaturi de politrucii propagandisti) de spalatul creierelor, de trimisul la canal, de racolarea de informatori…. poti sa gasesti mii de materiale despre ei. Iar de vorbit, ce sa vorbesti ? Priveste la basescu si ai sa intelegi cum faceau (si cum fac in continuare).

  • Reply
    9vieti
    22 May, 2010 at 5:17 pm

    @evergreenstory
    cu mare placere iti voi povesti. trebuie doar sa ceri si sa-mi spui de unde sa incep.

    Bianca, nu neaparat securistii au omorat curajul din oameni. Cred ca de vina au fost si unii securisti, unii din esalonul 2 din partid, cei care au afaceri cu statul si care altfel nu ar fi capabili sa sustina o afacere reala si cei care s-au lasat cumparati pe 2 firfirei si creeaza o presa murdara, murdara, murdara facuta parca sa ne spele pe creier in loc sa ne ajute sa gandim liber.

  • Reply
    Bianca
    22 May, 2010 at 9:25 am

    Aveam 5 ani în ’89, dacă aveam mai mulți poate barem cu 10 ani mai mulți, sau hai cu 12 probabil că eram aia care o încasa că vorbea prostii și punea familia într-o lumină proasă. La vremea aia probabil aș fi militat pentru ieșirea în stradă, mama mi-a zis odată că eu sigur aș fi fost printre ăia care au murit la Revoluție.

    Acum nu aș mai ieși, nu consider că aș avea pentru ce, nu m-ar motiva nimic, m-aș închide în casă și i-aș lăsa să se omoare, sincer, să moară toți, dar asta nu înseamă că am înțeles pe deplin ce s-a întămplat în ’89 doar că de atunci și până acum, în 20 de ani, fără securiști, ăștia au omorât în noi curajul, cu toate că ne-au lăsat liberi.

    “În altă ordine de gânduri”, hmmm… la cum arată lucrurile acum, prefer să uit că a existat un ’89 și că atunci oamenii sinceri ai țării au murit fără rost.

  • Reply
    evergreenstory
    22 May, 2010 at 9:22 am

    poate o data o sa-mi povestiti si mie

  • Reply
    9vieti
    22 May, 2010 at 6:42 am

    cu cei lasati in strada e chiar o poveste aiurea (cei de la Academia militara). ei stiau ca se duc sa ajute pe cei de la academie, iar cei de la academie primisera telefon ca vor fi atacati si erau descrise masinile cu care veneau baietii aia in ajutor.

  • Reply
    piticugras
    21 May, 2010 at 7:43 pm

    eu am lucrat in SRI. si stiu o groaza de securisti care casapeau oameni ca tine. toti din familia mea au fost securisti. securistii aia morti si lasati o saptamana in strada ca sa fie batjocoriti, ne-au fost prieteni de familie. mergeau la eforie cu sindicatul si erau ca noi.

    nu mai crede toate tampeniile malade din filme de kk.

    da, aveam casa de comenzi. dar numai de craciun. in restul anului stateam la coada cu voi.

  • Reply
    9vieti
    21 May, 2010 at 7:25 pm

    metoda de baza a spalarii creierilor era si este repetitia. si informatia numai 80% corecta. acum ai reclamele care iti spun de exemplu ca un anumit produs ar fi un iaurt si ar fi ceva sanatos. tehnica e aceeasi, scopul e altul.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.