Ca-n viață, ca-n filme

In the cold light of morning

La primele acorduri ale melodiei celor de la Placebo am tresărit. Am mărit ochii şi o senzaţie de deja-vu s-a aşezat pe trupul meu. Am încercat să mă scutur de ea, dar senzaţia persistă încă. E cu mine – se zbate în taste.

Mi-am strîns omoplaţii şi mi-am încordat abdomenul.

Mi-e dor!?

Era o vreme cînd înghiţeam fiecare vers Placebo. Îl adulmecam şi-l plimbam prin mine, prin palme.

Acum am în gură un gust metalic care se îmbină cu senzaţia de nuga fără alune. O chestie cremoasă şi grea mi-a încleştat maxilarul.

Au revenit simţiri şi nu imagini. Le am fizic. Nu ştiu dacă e o trimitere exactă la o stare de dor sau de durere, dar m-au cuprins pe după umeri două braţe grele. Îmbrăţişare.

Se reflectă pe trup. O fi spasm? O fi strigăt?

Mă sedam cîndva. Cu tristeţe în timpan. Cădeam în stări. Pradă impresiilor puternice. Şi-acum am tresărit. Eram eu. Tot eu. Mă revăd proiectată într-un colţ întunecat. E beznă. Flecurile se grăbesc pe un asfalt umed. Caleidoscop de imagini mi-a răvăşit ochii. Îi închid a frică.

E gata drumul. Am obosit. M-am trîntit pe o bordură rece.

E dimineaţă iar. Dimineaţă de noiembrie, dar alt noiembrie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=A0WOoIr052Q&feature=related]

 

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Diana
    10 November, 2009 at 5:27 pm

    Ma trezesc din ce in ce mai des cu mesaje din partea unor oameni la care nu m-as fi gandit niciodata ca-mi citesc blogul. tu cum ai dat de el?

  • Reply
    Elza
    9 November, 2009 at 6:44 pm

    cam deprimant…

  • Reply
    meea
    9 November, 2009 at 6:09 pm

    si placebo este intotdeauna superb

  • Reply
    meea
    9 November, 2009 at 6:09 pm

    pentru mine e un noiembrie cu dragoste..m-au fascinat niste ochi de nu mai pot sa dorm…si un zimbet cuceritor…nu stiu aproape nimic despre el decit un nume si un numar de telefon dar este destul…acum astept cuminte sa se intimple ceva frumos :)

  • Reply
    Ulma
    9 November, 2009 at 2:21 pm

    şi mie îmi plăcea placebo şi experimentam stările despre care vorbeşti. nu a mai fost niciodată ca atunci. acum pur şi simplu nu mă mai atinge.
    e ca atunci când reciteşti o carte ce ţi-a produs o impresie puternică şi descoperi că nu era mare lucru. de fapt era, dar atunci, şi îţi doreşti să nu o fi recitit.
    văd că pe tine a reuşit totuşi să te arunce în trecut melodia.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.