M-a anunţat mama de ieri că azi e Înălţarea (Ispasul) să nu care cumva să spăl, eu fiind cunoscută ca păcătoasa familiei. Uit mereu că nu trebuie şi fix în zi de sărbătoare mă apucă hărnicia. Nu spăl, am promis. În schimb spălătoria de maşini din faţa blocului ne dă trezirea în fiecare dimineaţă fie că e sărbătoare, fie că nu. Trage uşile metalice făcînd un zgomot care-ţi zburleşte părul pe ceafă, apoi un sunet asurzitor de aspirator gigantic pătrunde prin ferestrele închise. În loc de bună dimineaţa. Mai sunt şi angajaţii care cîntă. Manele, desigur.
Pe lîngă sărbătoarea tuturor mai e o sărbătoare, a noastră. Împlinim o vîrstă şi ce este ciudat estă că după unanşioptluni de convieţuit împreună încă mai rîdem de nebuni pe stradă, încă mai suntem îndrăgostiţi, încă ne e dor deşi suntem despărţiţi cîteva ore pe zi, încă de mai certăm cu patos şi ne împăcăm cu pasiune. Încă mai descoperim, încă ne mai mirăm, încă ne mai speriem prin casă, încă ne mai iubim cu frenezie, cu strigăte, cu totul.
E ciudat pentru că mă credeam incapabilă de aşa ceva.
În jurul meu se întîmplă multe lucruri, majoritatea grave şi grele, care implică oameni şi suferinţă. Mă dezamăgeşte să văd atîta durere şi să-mi privesc neputincioasă mîinile. Mă doare să ştiu că nu pot să fac nimic şi că nici o vorbă nu ajută în asemenea momente. E viaţă.
Mi-e o moleşeală interioară, o durere de cap greu, un olog la o răscruce, o mare de ţînţari care ciupesc, o căldură insuportabilă şi-o sete cruntă, o nevoie, o uitare, o senzaţie de a sta aiurea pe o plajă pustie, o clipire a tremur de spaimă, o mare de alb pentru viitor, o durere înfiorătoare de burtă, un picior lovit, buze crăpate, dor amar, soare arzător, vînt tăios. Asta mi-e zilele astea.
Îl visez pe tata şi mi-e dor de el. În visele mele rîdem şi facem glume unul pe seama celuilalt şi e fericit. E acasă şi e fericit cu noi.
Hristos S-a Înălţat!
12 Comments
evergreenstory
29 May, 2009 at 3:09 pm@ Ion – merci de compliment. nup, nu-i al meu. mai am pana ajung sa desenez asa;
@ Elf – as merge si pe vremea asta, ma crezi? nu avem banuti :-s
@ Almanahe – :)
@ Food – nu stiu daca se pune, mai ales ca nu stiai
@ Afreuda – Biserica are multe de modificat la Biblie, iar treaba cu pacatele in zi de sarbatoare, ma abtin
@ Vania – eu merg rarut la biserica, recunosc
@ Raggio – as vrea sa ne vedem, da
@ Ionouka – multam
@ Lolli – io’s fericita sa stiu ca tie ti-e fericire
@ Ruxandra – mamaaaa ce ma bucur sa mi’o iau peste nas si sa fie de bine! asa sa fim si noi, sper. cu 3 copii ;)
Ruxandra
29 May, 2009 at 2:50 pmhehehe…daca e sa fie o sa fie si peste zeceanisisapteluni si peste doi copii, cum e la noi…si noi dormim unul in bratele celuilalt, si noi inca ne certam cu naduf si ne impacam “ca-n filme”, murim de dor cand suntem departe si ne mai scriem scrosori ca in liceu…crede, chiar se poate…:)
lollitta
29 May, 2009 at 8:04 ammie mi-e a bucurie zilele astea. stiu ca pare aproape o tampenie, dar de cand sunt mai vesela parca si lucrurile se leaga pentru ca sa-mi aduca alta bucurie.
la muuuuuuuuuuulti multi ani cu sperieturi si rasete si certuri si impacari si tot restul cu pasiune. ca altfel unde dragoste nu e…..
ionouka
29 May, 2009 at 7:08 amLa multe luni inspirate si roz, in ciuda listei de pacate capitale!
afreuda
28 May, 2009 at 4:39 pmsi, evident, valabil si pentru magarul meu, si pentru capra vecinului.
afreuda
28 May, 2009 at 4:38 pmda, genial, nu avem voie sa spalam, sa coasem sa gatim, activitati in sine atat de simple, mai ales daca sunt automatizate, dar in schimb avem voie, ba chiar trebuie sa ne ducem la birou si sa ne spetim acolo muncind. Eu, dac-as fi biserica, as mutila biblia astfel incat sa interzica folosirea calculatorului in zilele de sarbatoare. Pe bune.
Food For Depression
28 May, 2009 at 2:30 pmCe vis frumos. E linistitor ca e fericit.
Fir-ar, eu azi am spalat 2 masini de rufe, dar n-am stiut ca e pacat :((… oare se pune?!?
raggio
28 May, 2009 at 1:56 pmŞi după 10 ani o să râdeţi la fel de mult… :)
Noi avem 3 ani şi 4 luni şi tot ne giugiulim pe stradă. :)))
Poate ne vedem la mare, mai la vară, ca să-ţi uiţi tristeţile. Pup!
almanahe
28 May, 2009 at 12:59 pmÎn jurul tuturor se întâmplă şi vrute şi nevrute, dar asta alungă monotonia şi menţine febra lucrurilor, semn că suntem…şi dovada că “a fi” e greu de dus pe umeri.
Când ceilalţi nu mai sunt aici, sunt în altă parte, nu?
Aici le rămâne, dovadă că au fost, numele şi amintirea…
Adevărat (că) s-a înălţat!
elfuldelamare
28 May, 2009 at 12:35 pmpoi hai la mare:)
Vania
28 May, 2009 at 12:28 pmHristos S-a înălţat!
Eu sunt mai îngăduitor cu credicioşii. Dacă au venit la Liturghie, îi dezleg şi la lucruri casnice de rutină. Dacă n-au venit, ce mai contează?…
Ion
28 May, 2009 at 11:20 amAi o minte foarte misto… si imi place desenul, e al tau?