Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Încă ziua 2 și puțin despre iubire

Îl întreb pe Radu, 10 ani, dacă există pe la școală vreo fată care să-i placă (întrebări tipice de babă fără minte). El îmi răspunde cocoțat în copac, pe un ton serios, total dezinhibat că nu este momentan interesat de fete. Eu îl privesc surprinsă și-l întreb când își propune să fie. El mi-o dă direct că pe la pubertate. Eu amuțesc o secundă și îl întreb când vine aia, iar el îmi zice așezându-și mai bine piciorul pe-o cracă: păi pe la paișpe ani.

Eu încă de la grădi, grupa mare, eram îndrăgostită de un băiețel. Îmi amintesc că era brunețel și o plăcea pe una de acolo, mai înaltă ca mine și cu părul lung. Reamintesc că mama m-a tuns castron pentru că nu știa și nici nu-i plăcea să prindă părul ploadei, o lungă perioadă din copilăria-mi zbuciumată. Și pentru asta o uram, c-o minte de copil invidios pe părul altora.

Diferența dintre mine la 10 ani și Radu este că el discută despre faptul că noi, oamenii normali, folosim destul de puțin din capacitatea creierului nostru spre deosebire de oamenii de știință cum este Einstein, de exemplu. Iar eu la 10 ani mă duceam să mă dau în leagăn, jucam gropița, fața și alte jocuri fizice și probabil că învățam ce-mi dădea la școală – am luat premiul I până într-a opta (nu știu cum reușeam) și iubeam! Cu pasiune de copil retard.

Așa evoluăm. Și nu zic că e rău. Ne adaptăm.

Sunt un copil bătrân.

Nu știu de unde focul ăsta din vene, că ai mei n-au fost mari iubăreți. Sau nu știu eu. Sau nu așa ca mine. Și nu știu din ce pornește tot, din nevoia de atenție sau din nevoia de afecțiune? Depinde de zodie, de alte vieți, karme… iubirea e altfel de la om la om și de la relație la alta.

Dacă înainte credeam că cineva își justifică *duh* iubirea prin mici atenții conștiente, acum mi-am schimbat percepția. Cineva te învelește inconștient, în timpul somnului. Te sărută pe cap și te mângâie pe spate, fără ca a doua zi să-și amintească asta. Well, asta e dovada, căci da, eu funcționez cu dovezi și nu cu mărturii.

Alambicate gânduri. La ceas târziu în noapte. Dar se pot pune pe baza foamei.

hugslovepeace
>.<

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    ben
    15 December, 2011 at 8:52 am

    – aruncă măă țigarea, că n-ai nici 8 ani, măă!
    – lasă-mă naibii, (Gigel către polițai) c’am
    făcut-o lată! așa m-am ‘bătat aseară
    de-am dormit la gagici! să vezi ce mi-o iau de la mama!

  • Reply
    Evergreen
    15 December, 2011 at 8:31 am

    Pup Nonaaa!!!!

  • Reply
    Manon
    14 December, 2011 at 7:15 pm

    esti adorabila, copila. :-)

  • Reply
    Evergreen
    13 December, 2011 at 10:02 pm

    Kali – ma bucur tare ca pot scrie pt oamenii ca mine :)

  • Reply
    kali
    13 December, 2011 at 9:39 pm

    “Nu știu de unde focul ăsta din vene, că ai mei n-au fost mari iubăreți. Sau nu știu eu. Sau nu așa ca mine. Și nu știu din ce pornește tot, din nevoia de atenție sau din nevoia de afecțiune? Depinde de zodie, iubirea e altfel de la om la om și de la relație la alta.”

    Capricorn.Iar.Nu prea stiu eu care e treaba cu zodiile si lucrurile caracteristice pentru zodia asta(chiar daca si eu sunt),dar vad ca ajunge sa te citesc pe tine ca sa ma regasesc pe mine in unele pasaje.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.