Si se transforma in chicoteli si-n rasete pana-n rasarit si inapoi.
Nu-s nici mai fericita si nici mai trista, nici mai linistita si nici mai nevrotica. Nu-s nici mai zambareata si nici mai plouata… sunt la fel, indiferent de comentarii, trafic sau oamenii care ma plac sau ma urasc…dupa caz. In fine, nu asta-i scopul meu in viata…Scopul meu s-a ratacit odata cu furtunile din ultimul timp. Ma lupt contratimp si nu-mi iese de fiecare data. Fuga asta nebuna…de la tutun nu ma mai tin plamanii de-un sprint in viata.
Nu stiu ce are azi, dar nu-s in apele mele, desi ploua marunt. Astept. Asta-ti ramane de facut cand nu mai ai perspective. Astept fara bataia din picior a nerabdare, astept fara graba si fara teama. Eu nu pierd niciodata!
Nu stiu cand am avut ultima oara timp sa privesc luna. Dar s-o privesc cu dragostea cu care o faceam odata. S-o privesc indelung si sa-i rad copilareste. Nu stiu cand m-am mai lasat mangaiata de vant. Nu stiu cand am simtit dor pur pana la durerea trupului. Nu stiu cand s-au dus cele trecute si cand s-au asezat cele venite. Nu stiu cand m-am intins ultima oara pe-o iarba proaspata, cand am privit cerul in amurgul verii, cand am desenat avioane cu creionul imaginar, cand am jucat ultima oara un joc adevarat. Nu stiu cand s-a schimbat orasul meu si oamenii din el.
Ma scurg intr-un pahar de vin rosu. Curg lin atenta fiind la cadere si nu la drum. Din lipsa acuta a nevoii de prezent am ratat schimbarile. Primavara. Se scutura copacii, deja iar eu nu am apucat sa miros toate florile. Pentru ca m-am ratacit in clepsidra timpului iar luna nu mi-a mai fost ghid, iar ochii au devenit orbi, iar mana a uitat cum s-atinga…
Am devenit cotidiana, un cliseu al vietii, aceeasi ca ieri si ca maine…insa recuperarea vine odata cu timpul in favoarea caruia pierd de fiecare data. Nu ne mai sincronizam pasii…se pierd primaveri…
2 Comments
evergreen
14 April, 2008 at 7:23 amcred ca este unul din cele mai frumoase comentarii pe care l-am primit vreodata. multumesc.
fanulluiioanchiriac
14 April, 2008 at 7:17 amplină de metafore e inima ta!