n-am frate, n-am

     N-am resursele. Tot ce-mi trece prin cap este sa fumez mult si lung tolanita in balcon. Ihim, pe fotoliul portocaliu pe care-l gasim si-n CoolCat, dac-o mai fi bodega aia…aia de pe Lipscani la capat,j pe strada cu Fireu’.

    N-am frate, n-am elan s-alerg. Pe bune. Mi se taie brusc firu’ si-mi ascund nasul in glumite idioate, doar-doar ce-oi scapa de melancolia asta blegoasa…

 

"Sa fiti fericiti ca va ia mama dracului!" zice did. Sa fim! Nah, nu ma pot pune contra.

    Ce ma indispune e dezechilibrul… nu-mi recapat starea de liniste, de armonie cu mine insami. Am inceput sa si visez. Bazaconii. Demente. Tampenii. Rahaturi. Nu ma inhiba visele, dar ma sperie cele cu ochii deschisi sau aproape deschisi. Acea amorteala plictisita si groaie cand esti pe punctul de a adormi si totusi esti treaz si aproape lucid. Acele planuri intocmite de-a fir a par…Lhasa tata! tare in casti! tare de tot poate surzesc o perioada…am terminat eseu despre orbire si recomand romanul ala tuturor celor care inca mai cred in societatea contemporana. Am vazut "he was a quiet man", de asemenea il recomand pentru cei visatori, pentru cei care confunda realitatea cu o alta realitate, dar cu parfum de fantoma…

 

    Aproape ca-s intr-o moarte clinica…si cateodata am spasme. Ma trezesc cu lentilele aburite…si dorm, iar, iar si iar…

 

 

*later edit

Denisa mea…pleaca pana in septembrie (octombrie) in Creta… I’m gonna miss her like hell. Cand iti pleaca cineva drag atunci realizezi cat de importante erau clipele petrecute impreuna…