NONsalant

    Deschid cutia si ii apas butoanele. Ma holbez lacoma in vietile oamenilor. Le intru pana in suflet, in cel virtual si vad… era trecut de doispe’ noaptea…vad ochii, vad chipul, vad moartea…ma inghesui in cutie si raman fixata…acolo. in momentul ala. temator, umbra, noapte…frig!

    Apoi imi vars toate cele in strigate de furie. Stomacul mi-a dat gres si n-a suportat adevarul. Apoi tremuraturi. Arunc cutia, la naiba! Apoi lacrimi infundate-n perna colorata. Apoi un pupic pe brat si o managaiere pe spate, dar se refuza. Am refuzat orice lumina si orice ajutor.

    Dimineata, cand madularele inca-mi dureau am decis sa ma mai uit la cutie… inca o data si inca o data si tot asa pana ce ma obisnuiesc fizic, sufleteste se moare incet-incet.

 Si-acum? Si-acum? Eu? Unde ma duc? Rautatile mele unde se scurg? Drumurile mele unde se deschid?

 

Acum am inteles…