rasare soarele in fiecare dimineata

         Asta e un fapt dovedit. In fiecare dimineata rasare soarele pe toate strazile, nu? Da, dar depinde de cum rasare el, e bland, e haotic, e rece, e calm sau e un simplu soare care mai rasare si azi.

        N-ar fi asta o drama daca n-as avea ( cateodata ) o fasa pe ochi. Si nu-l vad. Deloc. Orbesc si totu-i lapte ( Eseu despre orbire, Saramago ) si totu-i nimic. M-au plesnit nevrozele. Primavara nu-mi face bine, nici flori, nici cantecele si nici fluturasi. Hai domne’ ca-i fumata…nimic special, doar ca timpul curge cu viteza, cu o viteza mai mare decat cel de anul trecut. Facand o paralela, mai cred ca nu-i a buna pribegia asta a sufletului…

        Mno, m-am decis sa rup cluburile si sa dorm mai putin. Si-asa nu m-a facut mama fata frumoasa asa ca nu-i musai somnul de frumusete…da, am sa-mi revin din nostalgia tineretii si n-am sa ma mai plang de batraneti nedorite si dureri de splina dupa un dans prodigy.

        Obsesiv se aud bataile lui Feist – My moon, my man. O dragoste mai veche.

Stii ce nu-mi mai arde? Nu-mi mai arde de iubire…de convietuire mai degraba. Adica simt ca ma sufoc, cateodata si m-apuca plimbarile pe bulivard…Adica imi arde de bantuit noptile prin cluburi, de beute, de dansuri pe mese, de ierburi aromate si de dimineti grele. Imi arde sa fac ce vreau! Imi arde s-o dau dracu’ de seriozitate si responsabilitate…

 

* am vrut mutat…mutat sa-mi fie!

nah, spala, calca, matura, patura, scutura…

 

‘tui mama ma-sii de viata cu soarele ei cu tot in dimineata in care m-am decis sa fiu mai responsabila ca Papa!