Nu mai am cuvinte.
Mi se opresc în falange şi mi se blochează mişcările pe tastatură. Rămîn într-o paralizie stupidă înghiţind în sec.
De ieri mă încearcă o tristeţe, amestecată cu ceva durere. Mi-am zis să n-o las. Nu e niciun motiv. E o senzaţie de greu pe pleoape, de greu în trup, de descompunere.
Mă sedez cu muzică. Cînd veselă, cînd de jale.
Nu mai am cuvinte.
Îmi mor în gît şi se transformă în goluri, în usturimi, în spasme guturale. Se opresc la nivel vizual. Îmi văd cuvintele cum trec prin faţa ochilor, în cadru de toamnă, în lumina unui soare leneş, pe fundalul unui frig de seară, dar e zi lumină.
Nu mai am cuvinte
pentru că le-am cusut în stomac. Le-am mestecat şi le-am cusut acolo şi cîteodată simt mişcări, poate aşa simt viitoarele mame…Nu. Din nou e sensul negativ al tuturor. Nu om. Nu zîmbet. Nu curaj. Nu. Doar pentru că e o senzaţie de tristeţe.
Nu mai am cuvinte verbale.
Tac. Ochii privesc atent drept în faţă. Nostalgie. O melodie care-mi aminteşte gesturi, îmagini, gust, miros. Un cap plecat pe-un umăr lăsat mai jos, o mîngîiere pe obrazul umed, o sărutare fierbinte pe mîna rece.
Pleoscăi a poftă, dar nu mai am din ce muşca.
Nu mai am cuvinte care să-mi exprime timpul, care să-mi vuiască viaţa pe la urechi, care să mă ridice din munţii de cuarţ, care să mă împingă pe un ring de dans plin cu pîlpîieri de lumini…
Mă opresc din mers. Mersul acela drept. Mă opresc din sunetul tocului pe asfaltul nopţii. Respir. Asta e bine. Că încă respir. Încă sunt om.
Întorc privirea şi nu-mi rămîn decît blur-uri verzui, imagini în ceaţă şi sunetul tocului pe asfalt.
Iar mă simt neputincioasă în faţa mea!
12 Comments
James Crissilv
18 October, 2008 at 9:57 amNu mai am cuvinte…
Te felicit pentru acest text.
o seara minunata iti doresc
jesse
17 October, 2008 at 12:16 pm:( ce-i cu tine woman? gandeste pozitiv si vei atrage lucruri pozitive. :) te pupam
lollitta
16 October, 2008 at 12:58 pmnu-i de bine asa. toamna-i de ascuns la cald si la foc, nu de inghetat cuvintele. apoi iarna ce-ai sa te mai faci?
da o fuga la raton sa-ti infiga si tie o vara in cap, ca sa-ti treaca :)
evergreen
16 October, 2008 at 12:55 pmda. m-a prins în mrejele ei.
lollitta
16 October, 2008 at 12:54 pmaoleu, fata draga! te-a podidit toamna?
greenfield
16 October, 2008 at 3:15 amE frumos cum scrii, dar nu e bine ca esti trista, acum e randul meu sa-ti spun: nu te mai intrista Greenule…:)
eightmode
16 October, 2008 at 2:45 amToamna urmele pasilor sunt acoperite de frunzele frumos colorate care te fac sa te pierzi ca intr-un puzzle cu multe culori. Fi fericita, fiecare zi din viata ta va fi speciala (intr-un fel sau altul).
evergreen
16 October, 2008 at 2:21 am:) diasule o sa incerc sa urmez pasii, desi acum o sa ies din casa spre spital… :( o sa mi treca tristetile
Dias71
16 October, 2008 at 2:18 amPrimul pas ; fara muzica de jale !
Pasul doi; o tableta de ciocolata dar musai cu lapte !
Pasul trei ; pune mana si scrie !!!!! Mai mult .
evergreen
16 October, 2008 at 1:17 amda. la tristete imi ies cuvintele. nu e bizar? va trebui sa fiu trista vreun an sa pot sa mi scriu cartea…
Ratonul-iscoditor
16 October, 2008 at 1:07 amce fain frumos scrii tu la tristete…
evergreen
16 October, 2008 at 1:03 ammerci lolli, dar sunt imuna la cuvinte de vara.