by Audioslave…
Cateodata ma fascineaza anumiti oameni. Unul dintre ei este Marius. Marius, prezentatorul nostru de la BookTop, o biblioteca ambulanta. Abia azi am depasit barierele producator – prezentator si-am vorbit. Am atins puncte de interes comun: relatii si ce mai ramai dupa ce se termina. Am senzatia ca voi incepe o prietenie tare frumoasa cu el. Imi lipsesc prieteniile cu baietii… imi lipsesc discutiile interminabile despre umanitate, femei, barbati, iluzii, planuri etc.
Azi, intr-una din discutiile noastre, inceputa in taxi si incheiata virtuale, din nefericire am vorbit despre relatii. El dupa o relatie de 3 ani incheiata in momentul nepotrivit, eu dupa o relatie de 3 ani incheiata in nu stiu care moment. Mi-a zis ca nenorocirea maxima este atunci cand unul se hotaraste s-o incheie si celalalt nu e in acelasi moment. Din nefericire amandoi sufera crunt…si in povestea noastra el era parasitul si eu eram cea care plecase. Concluzionand, ne-am dat seama ca indiferent de cel care pleaca si cel care ramane amandoi au de suferit, dupa 3 ani…
In final, pe autostrada ta realizezi un lucru…ca ai pierdut ceva.
si tot el mi-a citat dintr-o carte
" in peregrinarile tale sufletesti lasi in urma cate ceva. gandeste-te daca acel ceva pe care-l lasi nu este cumva chiar partea ta cea mai buna."
si cu asta mi-a asternut pe chip o nedumerire. oare, eu cand am plecat ( de atatea ori ) am lasat in urma, vreodata, partea mea cea mai buna? sau doar am lasat o parte din mine pe care am echilibrat-o cu alta parte descoperita in nou?
n-as vrea sa cred ca cu fiecare usa inchisa in spatele meu, in peregrinarile sufletului meu mi-am pierdut esenta si n-as vrea sa cred ca partea mea cea mai buna zace ascunsa intr-un cotlon intunecat in nu stiu care camera pierduta.
aseaza-te pe spate in viata ta subreda si viseaza la autostrada. deschide trapa si lasa-te in bataia vantului de mai. baga Audioslave la maxim si urla cat te tin rarunchii. urla cu atata putere, poate partea ta cea mai buna te va regasi…
9 Comments
evergreen
1 February, 2008 at 11:20 amUtopio, fata :) cauta cu atentie. sunt sigura ca a ramas o super bucata pe acolo pe undeva :*
utopia
31 January, 2008 at 11:42 amdupa ce stai atata timp cu un om pe care il iubesti, e imposibil ca odata cu plecarea ei/lui, sa nu se piarda o buna bucata din tine.
eu incerc sa vad pe unde e si bucata aia care a mai ramas…
evergreen
31 January, 2008 at 8:51 am@Huo: sau una mai buna: be yourself!
evergreen
31 January, 2008 at 8:49 am@greenfiel: multumesc mult pentru piesa :)
@Huo: da, like a stone
@47h: multam pentru stelute.
@ Anda: este si asta o viziune. nici mie nu mi place sa cred ca pierzi de fiecare data :)
Anda
31 January, 2008 at 8:42 amIntotdeauna se hotaraste unul s-o incheie…sau unul face pasul…sau il impinge pe celalalt sa-l faca…Uneori pleci, alteori ramai intr-o asteptare incheiata cand, poate, o alta usa se deschide…Ai pierdut ceva? Poate, dar nu partea cea mai buna…mai mult cred ca…iei ceva…te incarci cu vise, cu vorbe, cu intrebari, cu vise…
greenfield
31 January, 2008 at 8:41 amevergreen ai melodia la mine pe blog!
b47h
31 January, 2008 at 8:40 amhei, mai fata,….
multe stelute pentru post
huo
31 January, 2008 at 8:37 amAm ramas Like A Stone…
greenfield
31 January, 2008 at 8:32 amplay on!!!!!