se ascund o mie de zambete ucise de parfumul lui.
( Cand am decis sa plec am simtit cu toata puterea ca asta trebuie sa fac. Nu-i renuntare. Nu-i esec. Nu-i drama. Nu-i demolarea tuturor caramizilor asezate. Nu-i nimic. E o decizie pe care am simtit-o. N-am regretat nicio secunda plecarea desi ma indragostisem de ceea ce faceam acolo si de oameni, dar oamenii sunt inselatori. Lucrurile se schimba si eu evoluez odata cu ele… so long my luckless romance. )
Iar am o groaza de chestii de facut intr-un timp record. Si ma resimt asa putin. Parca-s ceva obosita. Norocul meu este ca aici la braintv nu ma piseaza nimeni cu programul.
Am inceput insemnarea pentru ca iar simt ca ma apasa ceva. Neh, cand nu ma apasa pe mine? Nu gasesc ceea ce caut. Si tot incerc sa caut in mine, dar mi-e atat de frica sa deschid ochii si sa ma privesc cu atentie…mi-e frica de ce-as putea sa descopar…si atunci o iau superficial, desi nu prea stiu cum s-o iau asa.
Uneori iti simt nevoia atat de tare incat cant cu voce tare cate o piesa numai sa-mi ocup gandul. Si incerc sa ucid orice urma de nevoie. De dragul tau. De dragul lui.
Ma zbat in mine si nu ma pot lasa purtata de nebunii. "Feeling 22 acting 17" – asa cum eram odata. Nebuna nebuna de tot! Mama, ce dor imi e! O beuta din aia longeviva si o zi de dupa cu capul mare. O seara de dans pe mese si de destrabalare si o ploaie care sa-mi spele fata. O plimbare prin baruri si lipsa penibilului. Lipsa ceasului. Lipsa grijilor.
Vin fiert sa fie! Mult!
nah…una din piesele pe care le zbier!
No Comments