Clujul este boem si linistit. Mi-a amintit putin de Londra.
Oamenii sunt ospitalieri si extrem de grijulii, iar ca oras arata impecabil.
Ne-am distrat :) si ne-am plimbat cu Lexus ( Lexus, frate…) si am cunoscut o groaza de oameni ciudati. Da, ciudati. Nu dau nume ca-s persoane publice si poate ajung sa-mi citeasca blogul si sa ma urmareasca sa-mi taie vreun picior.
Am cunoscut si o gagica designer si mi-am achizitionat un super trenci. Vine miercuri.
A fost o experienta placuta desi m-au incercat si pe acolo "nebuniile". M-am simtit singura…si m-am simtit exclusa de prietenii mei ramasi acasa. M-am suparat (putin) ca nu m-a sunat niciunul…dar o sa-mi treaca. Insa, m-a surprins Andrei ( te iubesc, mai!) care si-a adus aminte de mine si m-a sunat sa ma intrebe cum imi place Clujul. Duminica noaptea (pe tren) la cuseta a fost greu. Am stat in bezna si-am disecat din viata. Si-asa s-au scurs multe ore…pana ce soarele a rasarit pe fuga nebuna a trenului.
Nu stiu cine sunt. Asta e raspunsul tuturor framantarilor mele. Nu stiu care este consacrarea mea. Vreau un "trip" in mine insami si poate asa inotand in mine imi voi atinge sufletul si poate atunci imi voi recapata simturile.
No Comments