Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

my moon, my man!

    De revedere si de "la revedere". De ce este atat de dubios totul? Si de ce linia dreapta pe care merg se transforma pe zi ce trece intr-un sarpe infometat? Duminica a fost apogeul apogeurilor…si atunci am cedat in fata tentatiei de a te uita…atunci mi-am luat inima-n dinti si am infruntat destinul. Acum mi-e bine. Mi-e liniste. Mi-e calm. Nu imi mai e frica pentru ca te stiu aproape. Si este bine sa te stiu aproape chiar imi este bine. Si cred ca si tie iti este bine sa ma stii aproape. Totusi, cum am ajuns noi doi asa? Ascunsi, speriati, departe unul de altul? Si ce daca tu o atingi si o saruti pe ea? Si ce daca eu ating alte maini si imbratisez alt trup? Noi doi nu trebuie sa ne separam…pentru ca nu ne e bine separat…Separat, dar impreuna. Si nu la modul de "impreuna" … cuplu ci la acel impreuna la care spera si viseaza orice excuplu de oameni deosebiti.
Si acum…o noua piesa in playlist …
 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Ratonul-iscoditor
    27 November, 2007 at 11:55 am

    Complicata viata
    dar frumoasa!!:)

  • Reply
    invatatorul
    27 November, 2007 at 10:54 am

    Nice…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.