Si-s moarte toate si totusi sunt vii. Imi sunt pregnante in gesturi si-n lacrimi sin atingeri. Ma simt murdara in suflet. Ma simt panicata, ascunsa, infricosata. Ma simt ca un caine batut si aruncat in ploaie.
Si-am facut un mare atac de panica in sala teatrului Act. Si-as fi vrut sa sparg peretii si sa ma arunc in valuri de temeri afara pe usa. In timp ce Iures, intr-o magnifica interpretare isi juca rolul eu imi doream sa mor acolo.
Si m-am speriat c-am vrut sa fug prin ploaie pana aproape de tine. Si numai langa tine m-as fi simtit in siguranta, in lumea mea…pentru ca tu stii cum sa muti muntii pe gustul meu. Si m-am simtit straina in mine insami si-am plans pe tacute…pe ascunse.
Azi e prima seara in care o sa dorm singura. Am refuzat orice tentativa de ajutor. Sunt demna, desi un atac de panica ar putea insemna un motiv de sinucidere. Supradoza de xanax-uri si lumea devine indata pe placul meu…adica moarta.
Nu stiu ce-i in mine de nu ma mai pot privi in oglinda. Nu-i oboseala. E o frica…o frica ce ma determina sa-mi doresc altceva. Un altceva avut, dar irosit, desi e o placere…nu ma inteleg. Sunt femeie, e normal.
Sunt slaba…
De cateva zile ma ascund prin cotloane si ma pun pe bocit. Nu ma mai bucura nimic, nici ziua de azi si nici cea de maine…pentru ca va fi cel putin la fel de mohorata ca cea de ieri sau azi…in fine, analogii stupide.
N-as fi putut fi niciodata actrita…
Sunt goala.
Si asta ascult obsesiv de cand am ajuns acasa:
1 Comment
Invatatorul
15 November, 2007 at 11:32 amNu esti actrita esti doar o fetita. Viata poate fi teatrul nostru in fiecare zi daca stim sa-l facem. Ca sa te poti bucura de ceva trebuie sa-l faci tu insuti, ca sa te bucuri de el. Atmosfera creata de tine starneste satisfactii si posibile bucurii. Totul depinde de tine. Reusitele, momentele, starile generate sunt facute de persoana ta si de actiunile tale. Nu lasa ceea ce primesti din jur, cele negative sa te influenteze. Luptate cu tine insuti pana vei deveni doar una… :) Hugs and take care of you my sweeetie Lady.