la valse

La mulţi ani Tuviutzoooooooo!!!!!!!!!!!!

 

Am intrat în pîine cum s-ar zice. Am început alergăturile în oraşul ăsta atît de timid în sentimente. E timpul, mi-am zis. E timpul s-o iau la fugă în viaţă şi s-o întrec, s-o simt în vene şi s-o sorb odată cu fiecare pahar de vin roşu.

 

Bucureştiul nu se compară cu Parisul şi nici eu nu mă compar cu alţi oameni. Eu sunt! Şi atît! Şi nu-mi trăiesc viaţa prin perspectivele altora sau de dragul altora şi nu trăiesc degeaba. Niciodată n-am trăit degeaba. Trăiesc ca să pot iubi …

 

Eu rîd pe stradă. Aşa am învăţat că se face. Şi mie-mi prinde bine deşi mă întreabă oamenii de-s nebună. Nu, nu-s nebună sunt doar însetată de senzaţiile de bine.

 

Aseară ne-am abţiguit cu vin roşu ca sîngele unui om îndrăgostit. Şi ne-a fost tare bine împreună.Aşa cum eram odată, într-o altă lume mai puţin promiscuă şi mai plăpîndă în imagini, mai dragă nouă, mai simplă şi mai primitoare. Iar dacă aseară aţi văzut patru muieri pe străzi care rîdeau tare să ştiţi că noi eram… sărbătoream!

 

Abia cînd trăieşti o senzaţie realizezi cît ţi-a lipsit. Nu ai să reuşeşti singur pe lume, niciodată… de aceea e mai bine să ierţi şi s-o iei de la capăt împreună.

 

Mă pregătesc să ies la un brainstorming. Spre ruşinea mea nici nu am avut timp să mă uit la poze, mai ales să le pun pe flikr… dar dacă am promis am să mă ţin de cuvînt. Urmează o perioadă extrem de bună.

 

Şi dacă-aş fi clarvăzător mi-aş renega harul de a şti că mîine este o zi pe care o ştiu deja…