Ma trezesc cateodata, cu ochii carpiti de somn si-mi vine sa-mi indes nasul in perna si sa raman acolo o vesnicie. Pentru ca daca ma trezesc, cu siguranta o dau in bara. O dau in bara si fac oameni dragi mie sa sufere. Habar n-am ce au la baza actiunile mele, pe bune. cateodata ma intreb daca-i prostie pura sau prea multa naivitate sau alta chestie inexplicabila. Adica, impotenta mea. Lipsa mea de curaj de-a lasa trecutul. Si apoi ma simt vinovata. De fapt eu l-am lasat…sau cel putin asa cred, dar el nu ma lasa. Si totusi, e o durere daca pleaca, dar e o durere daca ramane. Cine mai stie? Eu nu!
Am mainile legate. Si ma simt anxioasa. Nu-mi place sa fiu judecata. Nu-mi place! nu! Credeam ca putem fi prieteni. cer prea mult. e prea devreme. e prea din scurt. e prea plin tot. plin.
been there, done that. almost over. cateodata-mi vine sa-mi iau campii. sa ma duc departe departe. o sa ma mut singura. si-atunci imi voi gasi pacea. voi sta 10 zile sechestrata. ascunsa. blamata. pierduta. voi incuia toate usile. voi incuia tot. voi sparge pereti. voi urla. ma voi elibera. voi fugi prin mine pana ce-mi voi batatori cararile.
plec la munte!
3 Comments
Bibliotecaru
28 October, 2007 at 8:45 amCred că e al 7 blog consecutiv care începe cu trezirea. :) E deja un patern.
OK. Teama ta de a te trezi este destul de simplu de vindecat. Încearcă să rămâi o veşnicie acolo, cu capul în pernă, şi ai să vezi că te plictiseşti foarte repede.
Cunosc foarte bine sentimentul pe care îl descrii. Nu este o chestiune care ţine de tine. De obicei acei oameni pe care "îi dezamăgeşti" caută nod în papură. Nici ei nu erau mai breji la vârsta ta. Realitatea e că toţi oameni au îndoieli, sunt nesiguri, suferă la cuvinte rele, au iarăşi îndoieli… doar că unii arată lumii siguranţă, mimează o viaţă echilibrată, construiesc un alt adevăr după care se ascund.
Ridică fruntea şi răspunde-le civilizat şi fără teamă. "Obrăznicia" cu care le răspunzi te face vulnerabilă. Lor le e frică că nu pot ajunge la tine, că nu văd decât volumul vizibil al icebergului în timp ce e mai rău stă încă ascuns. Cu cât răspunsul tău va fi mai puţin adolescentin şi mai mult matur, cu atât "dezamagirea" va fi mai mică. Maturitatea nu înseamnă o mare înţelepciune, înseamnă să înveţi să-ţi fie frică. Cu cât eşti mai fricos, cu atât eşti mai matur.
raggio
26 October, 2007 at 7:50 amSingurătatea nu-i o soluţie. Dimpotrivă. Iar distanţa nici atât. Am trecut prin asta…
Doar cui pe cui… E cea mai bună soluţie. Numai că tb. multă răbdare şi detaşare.
*Ce zici de cafeaua aia amânată de 2 ani?:) Mi-am rezolvat actele şi parcă am iar chef să trăiesc:D
Rainy
26 October, 2007 at 2:23 amRelax! Mergi la munte si tipa acolo cat poti tu de tare! Tipa-ti durerea, nemultumirea, uitarea, tipa=te pe tine! Si apoi… come back, baby, come back!