Si te vinzi. Ieftin. Ca, deh, te-au apucat nabadaile si vrei sa te schimbi. Nu te poti da pe degeaba. Nu meriti atata josnicie si-atunci te vinzi primului cumparator dispus sa-ti adune bucatile si sa formeze un "tine". Un "tine" cu care sa te poti mandri alergand prin ploaie. (M-as plimba si eu azi, prin ploaie…daca n-ar fi atat de frig). Nu e nevoie de licitatie pentru ca oricum pornesti cu ideea ca nimeni nu te-ar cumpara, nu te-ar iubi, nu te-ar mangaia… Pornesti pe principiul "nu mai atrag pe nimeni" si-atunci te arunci cu capul inainte in bratele primului cumparator. Daca ai un gram de noroc si un instinct bun ai putea chiar sa nimeresti cumparatorul perfect care te-ar lua la suprapret numai de dragul de a te tine in brate. Si-atunci bucatile s-ar aduna inntr-un tine perfect. Si-atunci n-ai mai avea nevoie sa te vinzi. Pentru ca nu ai gasi cumparator care sa te merite.
Si te vomiti. Te scoti din tine cu oracaieli si cu spasme ingrozitoare. Te scoti cu sughituri, cu ofuri, cu tipete. Te scuipi cu indarjirea unui golanas si te imprastii cu talpa cizmei. Te tarasti cateva drumuri prin oras, te speli cu ploaie pana dispari de tot. N-ar mai ramane decat amintirea spasmelor care odata cu trecerea zilelor va disparea. Si n-ai mai avea teama de-a visa si nici senzaria pregnanta de greata. Ar fi o goliciune care s-ar umple in bratele cumparatorului de mai sus.
Si te spargi. Dai cu tine de pamant pana ce te spargi in milioane de bucati. Nu ti-ar fi dor pentru ca tot ce tine de suflet s-ar pisa marunt-marunt si s-ar arunca in zari. Cioburi si bucati de amintiri ce ti-ar umple podeaua. Atunci covorul tau va fi un tine si te poti calca in picioare, desi nu cred ca ar mai fi o senzatie de triumf asupra ta. Calca-te cu tocuri cui sau cu bocanci 44 plini de noroi. Calca-te pana ce ti se dilata talpile si gafai. Priveste-te ostentativ in oglinda. Sparge-o! Apoi aspira-te si arunca-te-n cosul de gunoi. Cumparatorul va fi acolo sa goleasca cosul in palmele sale.
Si te recapeti incet-incet. Schimbi principiile. "N-o fi dracu’ atat de negru!". Si incepi sa vezi lucrurile cu alti ochi. Scoti ochelarii de cal sau lentilele afumate si privesti.
7 Comments
Varutza
25 October, 2007 at 11:31 amHello!Ce-i cu tine,papusa?…Te-a cuprins si pe tine astenia de toamna?!?!?…Zi-mi k tu nu esti k mine! Te rog!…Am nevoie sa stiu k macar tu esti putin diferita…Eu nu fac nic` altceva decat sa ascult Mihaela Runceanu si Bonnie Tayler pana la epuizare…In rest…plang pana mi se usuca sufletul si…imi vine sa fug stii tu unde…Asa k te rog,macar tu fii mai tare si altfel decat mine…Promite-mi ca macar vei incerca! Ok?
evergreen
23 October, 2007 at 12:09 pmtesting testing 123
dwayanu
23 October, 2007 at 11:55 amtest
evergreen
23 October, 2007 at 10:46 am:) I’m gonna be fine, just fine…
LittleRedDevil
22 October, 2007 at 11:30 amSeara de seara ma intreb…cine sunt eu..si seara de seara incerc sa imi dau seama si sa imi raspund..incerc sa adun bucatile, sa le ansamblez ca intr-un puzzle si sa obtin un intreg armonios ce ar urma sa imi confere echilibru…
Cand era EA..totul era mai clar…avea sens.. acum stiu cine sunt in mare..dar daca ma uit mai atent stiu doar cum arata franturi din mine.
Soul
22 October, 2007 at 11:16 amTe rog, nu fa asta! Nu reveni pe vechile-ti urme! Ai fost atat de curajoasa pana acum! Ce mai conteaza un pic de dezamagire? Gandeste-te ca toti am trecut, candva, pe acolo! Difera doar modul cum am "iesit".
In concluzie…fii tare!
totulsaunimic
22 October, 2007 at 11:08 amAm cunoscut si mai retraiesc nesemnificativ astfel de frustrari, dar stiu ca nu mai are rost sa ma complic sau sa ma tot intreb…