mestec viata

    Uitasem cum este sa te plimbi prin parc strangand mana iubitului si urmarind in tacere fiecare cadere a frunzelor. Si tacerea aceea sa te cuprinda si sa te invaluie si sa-ti imbrace trupul in fericire. Uitasem cum este sa ai lumea la picioare si picioarele sa-ti fie mangaiate cu drag. Uitasem ca lumea este frumoasa si ca toamna este placuta in melancolia ei.

    Uitasem ce-nseamna sa te trezesti zambind si uitasem acea senzatie de foame…si de emotie. Si nu-mi vine sa cred ca traiesc si ca mai stiu s-o fac si ca fluturii zburda liberi si ca inca mai pot sa am flori in zambet si ochi de copil.

    Uitasem ce-nseamna sa fii protejata si admirata. Si uitasem cum un sarut iti poate dezbina trecutul si viitorul… cum un sarut poate aduce soare si ploaie de vara… cum un sarut iti poate tranforma inima intr-un inger plin de dragoste.

    Ma pierd in imbratisari pline de pasiune. Ma pierd in el si simt cum imi cresc aripi. Si el se naste in mine, prin mine si mie nu mi-e frica…n-am timp de frici si n-am timp de regrete sau amintiri apuse… n-am timp pentru ca nu gandesc cand sunt in preajma lui. Nu-mi pasa…. nu gandesc, ci simt. Mi-era dor sa simt.

 

    Si uitasem cum se iubeste…

 

Hellooooo sunshineeeee

Sunt fericita!