ce să scriu.
inutilitatea mea în nulitatea vieţii care întotdeauna se întoarce la zero cînd are ea chef.
iar pentru ceea ce cinsteam ieri, azi ar putea fi neadevăr. o stare hibridă de somnolenţă sau poate de dor.
nu am replici. nu mai am morale. nu mai ştiu ce-i linia dreaptă şi care e drumul bun. nu mai am revolte. nu mai cred.
nu mai vin umbrele să-mi întunece judecata. sunt lucidă. zîmbesc lucid. calc lucid. mănânc lucid. plîng lucid. miros lucid. mă mint lucid. graţios şi sensibil. cît să nu mă fac să sufăr.
cred că mi-ar plăcea să am un club. de fapt, două. deşi nu aş avea cum să fiu în două locuri deodată. bine, un club cu două camere imense denumite altfel. da. am numele şi imaginea lor. adică, designul interior. atît. nu am finanţe. nu am spaţiu. nu am plan de afaceri.
sunt în continuare şomeră şi nu mai fac o tragedie din asta. pur şi simplu am o perioadă de căutări. iar în perindările mele prin lumi nu mă regăsesc deloc şi nu am nevoie de o situaţie de compromis.oamenii spun că-s inteligentă şi că au încredere că o să găsesc ceea ce caut iar eu mă întreb ce mama dracului caut? ce caut de 23 de 23 de ani şi nu găsesc?
oamenii spun că pot.
eu spun clipiri rare de pleoape, punct ochit în căutarea ochiului, frecuşul mîinilor, bătaia din picior, muşcatul buzei de jos, atingerea umărului cu obrazul, curăţatul ochelarilor de vedere, zîmbetul timid şi trist.
oamenii au încredere în mine şi de cele mai multe ori eşuez. ca un patinator prost alunec direct în ghearele singurătăţii.
am dat chix în legăturile umane. cum vrei să te apropii cum îţi dau cu şutul. eu nu am voie să am nevoi. eu nu am voie să cad, să dezamăgesc, să pierd, să mă simt speriată şi pierdută. eu nu am voie să dorm.
ca la armată!
oamenii spun că o să fie bine. eu doar înclin capul şi-mi derulez temerile prin faţa ochilor.
Oare cînd am devenit aşa fricoasă?
Şi oare cînd am pierdut numărătorile?
Cînd le-am rătăcit? Cînd mi-au dispărut prietenii?
Oare se mai întorc dorurile?
Oare mai sunt acolo?
Oare clipirea mea firavă, muşcatul buzei, privirea în pămînt, buzele vinete de la vin, durerea de plămîn de la exces, lacrimile prostovane te mai fac să tresari?
19 Comments
lollitta
4 November, 2008 at 12:24 pmlas’ ca pana la urma ai sa afli si ce cauti. ai abia 23!!!
pe de alta parte, sa stii c-o sa-ti fie dor de nestiutul asta de acum. cand ai sa te pornesti pe cautari si pe gasiri, nu prea o sa mai ai timp de altceva
evergreen
4 November, 2008 at 10:19 amsaru mana ma!!!!
catz
4 November, 2008 at 10:08 am‘ai abia 23’..
cu scuzare fata de persoana vizata, nu o sa fiu asa condescendent, pe de o parte fiindca, dracu’, nu am 23 :)), si apoi pentru ca rareori are cineva cati ani zice. continuand pe ideea asta, ar trebui sa-ti servesc, ca intre mosnegi, ceva melodramatic ca ‘just like a woman’ a lui dylan, dar o sa ma abtin pentru ca nu esti tu aia care sa se afunde in amaraciune. ever-grin e aia mereu cu capul sus, ca sa-l vada soarele :D hug, ma!
p.s. na si linc :p
mado
3 November, 2008 at 8:43 amsi eu tot ruseste zic si spun: prea trist; maine va fi mai… bine!
evergreen
3 November, 2008 at 8:04 am:( sunt cam tristuta in vremea asta si ma simt singurica. mi-e dor de anumite persoane…
justblue
3 November, 2008 at 8:02 amCe se intampla cu tine?
evergreen
3 November, 2008 at 7:29 am:* eu nu stiu sa intot :))))
las’ ma ca vine el soarele :*
diddle
3 November, 2008 at 7:27 amba cand eram io adolescenta :)) meream la strand si saream de pe trambulina aia inalta inalta in apa. si nu inotam, asteptam sa ajung la fundul bazinului si de acolo ma impingeam cu picioarele.
adica vreau sa zic ca e fain sportu asta cu inotat in ape tulburi ca oricum te ridica la suprafata.
hai pup, te las.
diddle
3 November, 2008 at 7:25 amlas ca azi n-a durat niciodata la infinit
copilandra
3 November, 2008 at 7:13 ame bine cu nu-ul,,,
asta se cheama ca-l ai
pe ‘vino-ncoace!’
evergreen
3 November, 2008 at 7:05 amuoffffff, asa-s eu mai cu "nu-ul"… imi placeeeee piesa
copilandra
3 November, 2008 at 7:03 amnu’s de ce imi pare, ca tu refuzi mereu, pina si poza ta, este cu indaratul in fata!
hai, ca vreau sa rizi!
uite o melodie de sa sara pielea din noi:
http://www.youtube.com/watch?v=TBPTDO-GMV0…
evergreen
3 November, 2008 at 6:45 amuofff… asa as spune si eu in alte circumstante, dar azi refuz.
copilandra
3 November, 2008 at 6:30 amdaca am fi intrebati nu am mai ajunge niciodata la noi,,,,
ne-am risipi zadar!
evergreen
3 November, 2008 at 6:27 amcopilul :) stiu ca-s treburi scrise, dar cateodata cred ca ar trebui sa fim intrebati.
rusuleeee… si la tine e, ma? e? maine poate vor fi 30 de grade zi de plaja
Rusoaica
3 November, 2008 at 6:21 am:(
ce tristete e la tine acolo… hai, capul sus ca maine va fi mai rau, te asigur eu :)
copilandra
3 November, 2008 at 6:18 amiti vorbesc acum din experienta mea;
mie, nu numai ca mi se spunea ca va fi bine fiindca pot si sint in stare, fiindca sint desteapta si am si vointa,dar eu pe mine, chiar asa ma vedeam;
si tot somera fiind alergam peste tot, aplicam, dadeam concursuri si picam mereu;
la un moment dat,asa aiurea, trupul meu s-a opus la ‘invatat’, si a facut indigestie…
l-am infruntat, si am mers cu hirtia in mina…
dupa mult timp am aflat…
ce este sa fie, e scris de mult!
evergreen
3 November, 2008 at 6:04 amm-as resta mai did. dar la ce folos procesul? nu stim ca se intorc?
diddle
3 November, 2008 at 6:01 amah pai e ok daca nu mai ai despre ce sa scrii. ca ramane nimicul si despre asta merge vorbit la nesfarsit. :D
hai, reaseaza-ti acolo fiinta.