That's me

 Ma simt groaznic…dar in acelasi timp ma simt revigorata.

 Ma simt singura desi am sentimentul ca sunt protejata de-o mie de suflete angelice.

 Ma simt ignoranta si vinovata…si ma simt mare.

 Ma simt evidenta si ridicola, uneori. Ma simt ipocrita si pierduta printre orizonturi si totusi ma simt ca mine.

 Ma simt pierduta si totusi imi cunosc drumul chiar si cu ochii inchisi.

 

Nu-s intrata in depresie. Doar ce s-au stins din lumanarile care-mi vegheau drumul. Nu-s nici melancolica si nici nostalgica si nici nu zbier in sinea mea. E tacere. Si nu-i acea tacere de mormant care infrigureaza trupul e o tacere palida, de toamna, care-mi iriga viata.

Si n-am de gand sa ma autoavortez din mine doar pentru ca nu-s perfecta. Nu am sa-mi neg trecutul, dar nici n-am sa traiesc in el. Si nici n-am sa mai visez la un viitor (probabil) pana cand nu-mi traiesc prezentul. Acest prezent pe care am tot incercat sa-l joc la barbut. Acest prezent pe care l-am vandut pe bani de nimic sau pe care l-am dat la schimb ori de cate ori am avut ocazia pe lucruri ieftine. Si l-am negat atat de puternic incat a fugit departe. Apoi l-am cautat. Si cand l-am retrait i-am dat iar cu sutul. Si tot asa…

Nu ma vor darama cararile pline de frunze cazute si nici muzica cu sunete greu de digerat. Le ascult si ma inspir din batai de vant si ritmuri de chitara. Ma inspir din sunetul tastaturii si din catecul sufletului meu.

 Si-mi place ca aici, la mine-n barlog imi miroase tare bine a flori de toamna si-a chiparosi…

si acum…tango to my dreams