bai, mie chiar imi place acum!!!

    Azi noapte alergam pe strazi cu un brat de afise si o galeata de aracet. Mi-era frig. Imi inghetase nasul. Si radeam in hohote pentru ca era o senzatie splendida. Cum am iesit din casa am imbratisat natura si am tras in mine tot aerul rece. M-am infasurat mai adanc in esarfa mea, mi-am bagat mainile-n buzunar, m-am cocosat putin si am bagat mersul de huligan. Ascunsa-n cele doua bluze ma simteam al naibii de bine. Si mai frumos era sentimentul de acasa unde-i cald.

    N-am stiut niciodata ca-mi place toamna, dar acum m-am convins! Eu sunt cea mai fericita din birou cand ploua sau cand bate vantul. Pare-mi-se c-am imbatranit, oarecum si apreciez mai mult singuratatea adusa de toamna decat superficialitatea si agitatia verii.

    Da domne’! Eu-s omu’ al’ mai fericit c-a venit toamna…da!…si nu ma deprim deloc daca vad frunzele picand sau ploaia alunecandu-mi prin par. Nu, pentru ca totul e firesc si pentru ca acum ne refacem si e o anume lene placuta greu de explicat.

    Nu ca-mi place vremea asta, dar abia astept sa vina octombrie sa plec la mare. Frumos la mare, toamna.

    Si la noapte am sa ma infofolesc in graba si-am s-o tai printre strazi, cocosata putin de la bataile racoroase de vant….acelasi mers care parca arunca grijile-n strada si cu aceeasi atitudine pliiiina de viata. Am sa ma plimb prin Cisimigiu si-am sa ma bucur ca nu-s imbracata in tricou si ca nu-i niciun picior de om pe acolo.